Unde te uiţi sau încotro tragi cu urechea, politicieni, experţi, bancheri sau mediocreţi îşi dau tacticos cu părerea despre apropierea ultimului paragraf al cronicii unei morţi anunţate. Sunt preferate explicaţiile subtile, ideologice sau postideologice. Adică dreapta e de vină, susţine stânga, sau invers, după cum bancherii şi contribuabilii merită votul de blam pentru că nu ies în întâmpinarea dorinţei politicienilor de pretutindeni: reductio ad absurdum!

„Tăiaţi, tăiaţi pe măsura fiecăruia, dar şi în pro­porţie de masă“ pare să fi devenit mantra unificatoare a guvernelor şi administraţiilor financiare.

Tot răsfoind în necrologul redactat prin autodicteu automat al civilizaţiei occidentale, găsesc în „Der Spiegel“ şi „Die Welt“ puncte de vedere de o simplitate atât de dezarmantă, în răspăr cu dogma apocalipsei, încât sunt gata să vi le ofer contra cost. Le adopt în preambulul acestui Money Express, predestinat, în sfârşit, prin nume, vocaţie şi asocieri (cu „The Economist“) uneia din cele mai derutate traiectorii posibile, într‑o ţară din care, încet, dar sigur, dispar şi banii, şi viteza de înaintare.

Aşadar, „mustul care fierbe“, cum spunea poetul în alte vremuri, dar pornind de la un simptom asemănător al derutei tinerei generaţii. Ciutanii multiculturali din periferia Londrei, după câţiva ani de la insurecţiile de culoare ale mahalalelor Parisului, alături de indignaţii de profesie de la Madrid şi Atena, ar fi, într‑o interpretare oficială, victimele capitalismului, pe cât de muribund, pe atât de insensibil la „adevăratele lor probleme“.

De vină ar fi reducerea „transferului“ de ajutoare şi bonusuri pentru şomeri sau cohortele de handicapaţi sociali de lux şi lungă durată.

Citeşte mai departe în MONEY EXPRESS comentariul lui EMIL HUREZEANU