Directă, un pic timidă, retrasă. Aparent firavă, dar puternică și hotărâtă în realitate, Alexandrina vor­bește cu multă pasiune despre arta ei. Nu este o cântăreață tipică peisajului românesc, nu îi place să iasă cu tot dinadinsul în evi­dență, dar noiembrie 2012 își va pune amprenta în cariera ei, fiind luna care a cuprins două evenimente importante: lansarea celui de‑al doilea videoclip al ei („Orașul Umbre“) și expoziția de pictură „Tata și Fata“, realizată împreună cu tatăl ei, pictorul basarabean Victor Hristov.

ETAPE DE CREAȚIE. Născută în Republica Moldova, la Chișinău, Alexandrina Hristov se manifestă prin muzică, pictură și poezie – își compune singură piesele, versurile sunt tot ale ei, la fel și prezentarea grafică. A devenit cunoscută publicului românesc cu „Fata merge pe jos“, promovată de câteva posturi de radio din București, după ce a făcut senzație la Café Deko, un club din centrul Capitalei, primul ei angajament din România. Se întâmpla în vara lui 2006, când s‑a transplantat aici, la 28 de ani, după ce trei piese înregistrate de ea într‑o noapte au ajuns pe coloana sonoră a documentarului „Trois femmes de Moldavie“ al unui tânăr regizor de la Academia de Film din Viena, iar ea a devenit una dintre protagoniste. Regizorul cunoștea un organizator de concerte român, viața la Chișinău se înrăutățea, așa că Alexandrina a așteptat ca fiica ei să încheie primul an de școală și a venit în România, după cum a povestit în formula‑as.ro. Primul album, denumit „Om de lut“, a fost lansat în primăvara lui 2009 și cuprinde o colecție de piese vechi și noi. Stilul muzical se încadrează între pop acustic, rock contemporan, alternativ, soul și jazz, cu elemente inovatoare la nivelul compoziției și versurilor. Artista interpretează nu doar în limba română, ci și în franceză și rusă, iar recitalurile sunt susținute de cele mai multe ori în formula voce‑pian.
Alexandrina nu și‑a propus să meargă neapărat pe un anumit drum, să fie deschizătoare de poteci în peisajul muzical românesc. „Nu știam ce este o nișă muzicală când am început să compun la pian, cum nu știam că vreodată voi ajunge să‑mi cânt cântecele unui public larg. Am scris cântece pur și simplu, din plăcere.“

Acum, artista a intrat într‑o nouă etapă creativă. „Până acum îmi compuneam liniile melodice pentru pian și voce și cam asta era piesa. Dar la albumul al doilea mi‑am dorit să experimentez, să fac și altceva decât obișnuiam până acum. Așa că anul acesta am început să fac și orchestrație. «Orașul Umbre» este prima mea lucrare orchestrată muzical“, detaliază Alexandrina. Tot ea se ocupă și de producția muzicală a viitorului album.

UMBRE ROMANTICE. „Orașul Umbre“ este primul extras de pe cel de‑al doilea material discografic al artistei, un material anunțat de mai multă vreme, ce se va numi „Alexandrina“, va conține 15 piese și va fi lansat, până la urmă, în primăvara lui 2013.

Ce așteptări are? „Să se vândă cât mai multe lucrări din expoziție, de preferat toate, ca să putem pleca cu familia în călătorie în jurul lumii. Și să fie cât mai multe vizualizări pe YouTube, măcar vreo cinci milioane, pentru satisfacția personală“, răspunde cu umor. Alexandrina a spus de la bun început că vrea să aibă libertate totală asupra creațiilor ei, poate de aici și perioada lungă de timp care a trecut de când a anunțat acest al doilea album. În cazul videoclipului, atât conceptul, cât și textul, muzica și orchestrația îi aparțin, iar în spatele lui a stat aceeași idee de libertate și spontan care pare să o mâne în viață.

Inițial nu a existat nici un scenariu, însă a existat o idee clară despre cum trebuia să fie produsul final. „Mi‑am dorit să fie cât mai abstract, alb‑negru (pentru că îmi plac contrastele), creat pe loc și să transmită emoție. Așadar, totul a curs de la sine și a fost pură improvizație. Și am un mare noroc cu prietenii mei buni, care mă ajută când îi rog“, spune Alexandrina. Povestea s‑a creat în jurul unui accesoriu romantic de cap, apoi au venit rochiile, după care s‑a ales peisajul. Iar cu cel mai important om al acestor filmări, fotograful Oltin Dogaru, s‑a continuat „joaca“ pe toată durata turnării (cinci zile).

„Asta ne‑am și propus din start – să nu mergem pe o linie clar definită a unui scenariu, ci să creăm pe loc, relaxați“, povestește Alexandrina. Videoclipul a fost realizat cu ajutorul unei echipe tinere, din care au mai făcut parte designerii Rodi și Oana de la M12 (care au realizat pălăria) și Claudia Castrase și Natalia Vasiliev (rochiile).

MUZICĂ SAU PICTURĂ? Ce a fost însă mai întâi? Muzica sau pictura? „Din câte îmi amintesc, pictura a fost prima. Încă nu știam să merg când tatăl meu, pictorul familiei, aducea acasă culori și pensule, hârtie colorată, plastilină, iar noi, eu și fratele mai mare, le consumam cu poftă sălbatică. Îndrăgisem cu adevărat să desenez pe pereți, să‑mi lipesc plastilina printre plete. Tata a păstrat câteva bucăți de tapet cu operele alese ale copilăriei mele“, își amintește Alexandrina. De asemenea, în familia ei se cânta foarte mult, mai ales la petrecerile organizate de părinți în apartamentul lor. Mama cânta romanțe, tata cânta la nai și flaut, prietenii meseni cântau și ei cum puteau după două pahare.

Când a crescut, a început să frecventeze diferite cercuri artistice pen­tru copii. Era în clasele primare când a compus „Anotimpurile“, primele ei com­poziții pentru două mâini la pian. „Pă­rin­ții erau mândri de mine și mă tot rugau să le arăt ce pot tuturor prietenilor casei. Clasic“, își amintește acum cu nostalgie.
Prin urmare, Alexandrinei îi este greu să spună că se simte mai bine prin inter­mediul muzicii sau al picturii, deoarece ambele o caracterizează în egală măsură. „Se completează și mă completează. Astfel îmi găsesc echilibrul și liniștea. Sunt unele dintre cele mai frumoase modalități de a‑mi petrece timpul cu mine“, explică artista. Liberă și independentă.