ORBAN modifică din nou ”ordonanța lăcomiei”

Indemnizațiile funcțiilor de demnitate publică alese și numite vor fi plafonate în 2020 la nivelul anului 2019, se arată în Ordonanța privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. De asemenea, vor fi menținute indemnizațiile de hrană de care beneficiază personalul din sectorul bugetar  precum și indemnizația de merit la nivelul de 6.240 lei.

 

Conform notei de fundamentare, se propune ca în cadrul instituțiilor și autorităților publice ocuparea prin detasare a posturilor vacante sau temporar vacante din instituţiile şi autorităţile publice să se realizeze numai cu personal din instituțiile publice. Astfel, începând cu data intrării în vigoare a prezentului act normativ nu se mai pot efectua detasări la instituțiile autorităților publice centrale și locale de la operatori economici cu capital majoritar sau integral de stat, precum și de la persoane juridice de drept privat.


În vederea implementării corecte a Programului de guvernare și pentru obținerea rezultatelor asumate în acesta, pentru evitarea dublei competențe în ceea ce privește implementarea proiectelor de sprijinire a industriei cinematografice, pentru valorificarea la nivel superior a experienţei Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (MEEMA) în domeniul derulării schemelor de ajutor de stat este necesar ca schema de ajutor de stat menţionată  să fie trasferată la MEEMA. D
e asemenea, în vederea evitării creării de presiuni suplimentare asupra cheltuielilor bugetare pe anul 2020, se propune aplicarea măsurii de la art. 210 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare începând cu anul 2021.

 

Modificarea art III alin.(2)  din Legea nr.136/2019 pentru abrogarea alin. (1), (2) şi (4) ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Având în vedere faptul că,
–  termenul foarte scurt (cca 5 luni) stabilit de legiuitor pentru dotarea efectivă cu aparate de marcat a automatelor comerciale, nu permite parcurgerea tuturor etapelor de implementare obligatorii și consumatoare de timp,
–  experiența acumulată în cazul implementării aparatelor de marcat cu jurnal electronic pentru comerțul cu amănuntul și serviciile clasice ne-a demonstrat practic că, întregul proces este dificil și complex, și implicit de durată. Astfel, este necesară parcurgerea mai multor etape, respectiv construirea prototipurilor și testarea acestora la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică, autorizarea distribuitorilor la Ministerul Finanțelor Publice și instalarea aparatelor de marcat în automate comerciale, în interdepedență temporală una față de cealaltă. În cazul aparatelor de marcat cu jurnal electronic, toate aceste procese de implementare au fost începute la  1 februarie 2018, fiind încă în derulare la această dată. În aceste condiții stabilirea unui termen de dotare mai scurt, de cca 4 luni, ar constitui o abordare nerealistă și nefundamentată, se impune modificarea cu 12 luni, a termenului prevăzut de lege pentru dotarea cu aparate de marcat a operatorilor economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii prin intermediul automatelor comerciale ce funcţionează pe bază de plăţi cu cardul, precum şi de acceptatoare de bancnote sau monede, după caz. 

 

Propunerea de eliminare a taxei pe activele financiare, așa cum este instituită prin Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene (forma consolidată, care include modificările aduse prin OUG nr. 19/2019), este justificată de o serie de factori, se arată în nota de fundamentare. Astfel, atingerea obiectivelor urmărite prin instituirea taxei pe activele financiare, inclusiv a țintelor stabilite conform mecanismului de ajustare a acesteia, nu poate fi realizată prin acțiuni întreprinse exclusiv de instituțiile de credit care fac obiectul taxei, ținând cont de următoarele:


i) creșterea gradului de intermediere financiară, ca rezultat al impulsionării creditării prin scăderea costului aferent (scăderea marjelor practicate)
– în pofida unei dinamici pozitive a creditului, evoluțiile recente sunt corelate cu o continuare a procesului de dezintermediere financiară, ca urmare a dinamicii superioare a PIB nominal în raport cu dinamica creditării sectorului neguvernamental.
ii) încurajarea economisirii în urma creșterii ratelor de dobândă practicate de instituțiile de credit în cazul depozitelor atrase din sectorul real (scăderea marjelor practicate)
– evoluțiile recente indică o creștere nesemnificativă a ratelor de dobândă bonificate de sistemul bancar, iar analiza evoluției pe termen lung a economisirii nu arată o relație strict bazată pe preț, aspect explicat de rigiditatea deponenților în a investi în active financiare cu risc mai ridicat.


Deși prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative au fost ajustate caracteristicile taxei bancare inițial introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018  privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, pe parcursul perioadei de implementare aceasta prezintă, în continuare, o serie de aspecte pentru care se impune eliminarea taxei pe activele financiare:


1.Introducerea unei taxe pe activele financiare reprezintă un cost suplimentar care conduce la creșterea sarcinii fiscale în sectorul bancar cu impact negativ asupra intermedierii financiare. Taxa bancară afectează profitabilitarea instituțiilor de credit bancare și implicit capacitatea acestora de a spori creditarea în economie, în condițiile în care rezultatul reportat constituie o importantă sursă de capital pentru susținerea activității de creditare.


2. Prin penalizarea băncilor cu o dinamică a creditării sectorului real situată sub un prag-țintă este afectată eficiența politicii macroprudențiale. În legislația europeană, transpusă în legislația națională, se prevede faptul că, în cazul în care creditarea crește nesustenabil, atunci autoritatea competentă (de ex. BNR) trebuie să intervină cu măsuri cum ar fi implementarea unui amortizor anticiclic de capital. Acest prag de sustenabilitate diferă de la o perioadă la alta: în caz de încetinire economică sau recesiune, chiar și un ritm minor de creștere a creditării poate fi nesustenabil. Creșterea sustenabilă a creditării apare, în special, atunci când numărul firmelor ce pot dezvolta relații cu instituțiile de credit se majorează, disciplina la plată se îmbunătățește, iar incertitudinile se diminuează.


3. Forma actuală a măsurilor conținute în ordonanță are un caracter pro-ciclic. În cazul unei recesiuni sau crize financiare, este foarte probabil ca activitatea de creditare să fie modestă sau chiar în teritoriu negativ, iar marjele de dobândă să fie în creștere datorită incertitudinilor. Exact în asemenea perioade, implementarea taxei penalizează cel mai mult băncile. Ca urmare, probabilitatea ca unele bănci să nu facă față evoluțiilor nefavorabile crește, iar, în eventualitatea în care sunt implicate bănci de importanță sistemică, se poate ajunge la utilizarea de bani publici. În plus, pro-ciclicitatea se poate accentua având în vedere referința utilizată pentru diminuarea parțială a cuantumului taxei, referință legată de evoluția soldului creditelor.


4.Rezervele de capital constituite în ultimii ani de sectorul bancar, prin aplicarea politicilor macro-prudențiale, se pot deteriora în ipoteza unor evoluții nefavorabile mai severe, inclusiv ca urmare a efectelor menținerii taxei pe activele financiare. Prin comparație europeană, România ocupă o poziție mediană din perspectiva nivelului maxim al amortizorului aplicabil instituțiilor de credit. Similar, nivelul indicatorilor de solvabilitate se află în jurul mediei europene.


5. Spre deosebire de alte entități din cadrul sectorului financiar, instituțiile de credit efectuează, în mod tradițional, o transformare de maturitate (prin atragerea de finanțare pe termen scurt și acordarea de credite pe termen lung). Diferența de remunerare între ratele de dobândă observate la depozitele atrase și creditele acordate sectorului real reprezintă și o compensare pentru lichiditatea din sistemul bancar blocată pe termen lung.


6. Caracterul uniform al țintelor se poate dovedi inadecvat în baza faptului că nu se face o diferențiere a instituțiilor de credit în funcție de modelul de afaceri al acestora, fiind afectate, cu precădere, instituțiile de credit orientate către acordarea de credite de tip retail (altele decât cele care acordă credite ipotecare).


7. Taxa pe activele financiare poate crea stimulente pentru instituțiile bancare cu capital străin de a-și reloca geografic activele și să evite sarcina fiscală suplimentară. În acest context, instituțiile bancare cu capital românesc ar fi defavorizate în condițiile în care acestea nu pot apela la această strategie.


În consecință, Guvernul propune abrogarea art. 86-89 alin. (1) din cap. IV. din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, și a art. IX și X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, începând cu anul 2020.


În contextul abrogãrii acestor prevederi este necesarã și reglementarea unor dispoziții tranzitorii referitoare la declararea, plata, restituirea/compensarea taxei pe active aferentã anului 2019, precum și pentru stabilirea cotei de piațã, astfel:
–  declararea taxei pe active aferentã anului 2019 se efectueazã pânã la data de 25 august 2020, inclusiv. Diferențele în plus fatã de taxa pe active aferentã semestrului I 2019 se plãtesc pânã la data de 25 august 2020 inclusiv, iar diferențele în minus se restituie/se compenseazã potrivit dispoziþiilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedurã fiscalã, cu modificãrile și completãrile ulterioare.
– pentru stabilirea cotei de piațã în vederea determinãrii taxei pe active aferentã anului 2019, informațiile privind totalul activelor contabile nete agregate pentru sistemul bancar sunt publicate pe site-ul Bãncii Naționale a României, până la data de 30 iunie 2020. 

 

Nedatorarea taxei pe active pentru perioada din anul 2020, pe perioada de până la intrarea în vigoare a abrogării este susținută de următoarele:
– taxa pe active este o taxă anuală, cu plăți semestriale,  aspect care impune un mecanism complex  de calcul, bazat pe indicatori determinați semestrial,
– indicatorii nu sunt relevanți pe o perioadă scurtă, în acest caz mai puțin de o lună, și dificil de determinat, întrucât iau în calcul raportări contabile periodice.

 

În situația în care, ulterior datei de 20 octombrie, se modifică nivelul accizelor prevăzut în anexa nr. 1 de la Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale din Codul fiscal, nivelul aplicabil începând cu data de 1 ianuarie a anului următor se actualizează cu creșterea prețurilor de consum și se publică pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, cel târziu pe data de 31 decembrie. De asemenea, modificarea legislativă vizează clarificarea posibilității de publicare pe site până pe data de 31 decembrie a fiecărui an a nivelului actualizat al accizelor în cazul în care aceasta nu s-a realizat până la data de 20 octombrie și în alte situații decât cea menționată anterior.
Se propune ca, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, până la încheierea protocoalelor de predare-primire prevăzute la art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/20189 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, deschiderea creditelor bugetare și plățile în limita creditelor bugetare deschise se efectuează din bugetele ordonatorilor principali de credite ai instituțiilor publice ai instituţiilor publice înfiinţate sau rezultate în urma reorganizării.

În considerarea abrogării prevederilor referitoare la majorarea capitalului social, apreciem că este necesară încetarea efectelor art.90 din OUG nr.114/2018. 

 

Se propune reintroducea obligatiei de depunere a situațiilor financiare pe suport hârtie, în scopul verificării și asigurării creșterii gradului de corectitudine al informațiilor prezentate în acestea, în vederea prezentării situației patrimoniului aflat în administrarea statului și a unităților administrativ-teritoriale, precum și a execuției bugetului de venituri și cheltuieli. Este abilitat Ministerul Finantelor Publice sa stabileasca data de la care rapoartele acceptate de sistem nu se mai transmit pe suport hârtie către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate.


Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele care, potrivit legii, au această sarcină şi, în urma verificării şi analizării acestora, Ministerul Finanţelor Publice elaborează:
– proiectele de legi privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi, respectiv, contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora, pe care le prezintă Guvernului;
– bilanțul anual al instituţiilor publice, pe care are obligatia de a-l prezenta Guvernului odată cu proiectele de legi privind conturile generale anuale de executie ale bugetelor.

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed