Ordonanța 114, zisă și a lăcomiei, a dus la creșterea alarmantă a importurilor de gaze naturale și la un salt al prețurilor gazelor autohtone tranzacționate pe Bursa de Mărfuri. Există un ministru, și anume Anton Anton, care laudă situația pentru că importurile sunt mai ieftine și că astfel se poate face înmagazinare de gaz pentru a fi ars la iarnă, când va fi mai scump. „Am mai comentat chestia asta şi o să mai comentez de 100 de ori. Eu cred că în sfârşit ne-a venit mintea la cap şi luăm gaze ieftine ca să le introducem în rezervoare, în depozite, să avem gaze la iarnă. De foarte multe ori s-a întâmplat să ne trezim că prin septembrie, noiembrie, începem să acumulăm şi atunci preţul gazelor este mult mai mare. Deci mie mi se pare o chestie cu plus faptul că importăm… La ce ne raportăm? La ce am importat anul trecut. Anul acesta ne-am schimbat politica, anul acesta importăm atunci când gazele sunt ieftine”, a declarat Anton, în cadrul unei conferințe pe teme energetice organizată de Focus Energetic. Conform ANRE, România a importat în luna iunie 2019 o cantitate de gaze de 1.479.598 MWh, de 364 de ori mai mult faţă de aceeaşi lună a anului trecut. Jurnaliștii prezenți la conferință i-au spus ministrului Energiei că acest salt spectaculos al importului s-a datorat creșterii tranzacțiilor cu gaz românesc la Bursa Română de Mărfuri. Conform Agerpres, preţul mediu al gazelor de import în luna iunie 2019 a fost de 82,08 lei pe MWh, cu 19% mai mic decât cel al gazelor româneşti tranzacţionate pe bursă (101 lei pe MWh).
Ordonanța lăcomiei a stabilit pentru următorii ani un preț fix de 68 de lei pe MWh pentru gazul extras din România de către Romgaz și OMV Petrom. Actul normativ a fost amendat apoi de către OUG 19/2019 în sensul că prețul de 68 lei a fost menținut doar pentru consumatorii casnici și pentru producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației, din producția curentă și/sau din depozitele de înmagazinare. Astfel, prețul gazului la bursă a crescut iar consumatorii industriali a fost nevoiți să își crească costurile.
De altfel, toată tevatura aceasta cu OUG 114 și cu OUG 19 se reflectă negativ în indicatorii economici în sensul că orice creștere de import duce la adâncirea deficitelor comerciale și de cont curent. Iar asta înseamnă presiune mai mare pe inflație.
Importul de gaze a venit în special prin conducta Szeged-Arad, adică practic in Uniunea Europeană. Însă, mare parte din statele UE sunt dependente de gazul rusesc, fapt ce se constată prin creșterea constantă a importurilor de la Gazprom. Mai mult ca sigur, gazul intrat din Ungaria să vină tot de la ruși, dar pe ocolite.
