Fiecare destinaţie este prezentată de către comentatori, cu avantaje şi dezavantaje: «Iaşi este un oraş universitar, cu mulţi străini. Un fost profesor poate avea 300 de euro pensie, o chirie e cam 200 de euro. Sunt mulţi italieni stabiliţi aici, sunt magazine şi restaurante italieneşti”, argumentează Elisa. Constanţa în schimb e prezentată ca un oraş scump, unde preţurile “sunt la fel ca cele din Bari”.
În condiţiile în care chiriile în oaşele mari sunt scumpe, o soluţie ar fi alegerea unui oraş mai mic. Însă sunt şi aici dezavantaje: «în oraşele mici nu găseşti condiţiile şi confortul pe care îl ai într-un oraş mare ». Chris face rapid un scurt calcul: “Într-un oraş mic chiria e 150-200 euro, apoi căldura, lumina, telefonul alţi 100. Mai rămân 300 de euro, având în vedere că mâncarea costă cam ca în Italia. Dar se poate trăi, aşa cum fac mulţi români, cu acelaşi venit lunar”.
Antonello, stabilit în România de mai mulţi ani, vine cu o propunere precisă, deşi necunoscută de majoritatea participanţilor la discuţie: o alegere bună ar putea fi Plopeni (din judeţul Prahova, n. red): “Ai încredere în ce îţi spun, vino la Plopeni. Eu trăiesc şi am diferite activităţi aici şi pot confirma, preţuri bune, puţină birocraţie şi e şi aproape de Bucureşti. Cu 20 de euro pe an îţi închiriezi o bucată de pământ şi un coteţ pentru animale, poţi să cultivi ceva, să creşti animale. Eu am închiriat 500 mp de teren şi un « coteţ » cu 100 de lei”.
Mariana propune Bicaz sau Târgu Neamţ, “unde se poate găsi o chirie cu 200 de euro pe lună”, pentru că “vrem să-i ajutăm şi pe cei care au pensie mică în Italia”.
