Cea care s-a ocupat de această operaţiune este celebra societate britanică de comunicaţii şi relaţii publice Bell Pottinger, cu reputaţie dubioasă, care a beneficiat de fonduri americane (120 de milioane de dolari anual) pentru a produce aceste programe de propagandă clasate ‘Top secret’.
Un fost salariat al companiei, Martin Wells, a relatat pentru Bureau of Investigative Journalism culisele acestei campanii, care au fost dezvăluite duminică de The Daily Beast şi de Sunday Times.
Realizatorul înregistrărilor video a explicat astfel că societatea, care fusese destinată oficial în 2004 să ‘promoveze alegerile democratice’ în Irak, a produs în realitate mai multe tipuri de programe supervizate de militari americani.
În afară de clipuri publicitare antiAl-Qaida (organizaţia aflată în prima linie a insurecţiei împotriva prezenţei americane în Irak), el afirmă că reportaje video au fost produse şi montate astfel încât să se creadă că ar fi ‘producţii ale televiziunilor arabe’. Ele erau destinate să fie vândute, iar apoi difuzate pe plan local şi regional de canale arabe, fără a se preciza că armata era cea care comandase aceste producţii.
În fine, şi aceasta este – conform lui – partea cea mai ‘sensibilă’ a programului, societatea Bell Pottinger, care a utilizat până la 300 de persoane în Irak, ar fi fabricat înregistrări video false de propagandă semnate Al-Qaida, cu scopul unic de a prinde în capcană şi a urmări persoanele care le-ar fi vizionat.
Aceste înregistrări video, imprimate pe CD-uri, erau codate astfel încât să fie conectate obligatoriu la Internet în cursul vizionării şi aceasta cu scopul de a localiza computerul utilizat datorită adresei sale IP, via Google Analytics. El a precizat în special că înregistrările video false erau apoi abandonate de forţele americane în cursul percheziţiilor în Irak.
Martin Wells explică apoi că unele dintre aceste CD-uri au fost găsite în Iran, Siria şi chiar în SUA. Este vorba, potrivit lui, despre cazurile cele mai cercetate, ‘pentru că dacă, după 48 de ore sau o săptămână, un CD era vizionat în alt colţ al planetei atunci aceasta devine mai interesant, pentru că îţi oferă o pistă’. Potrivit lui, societatea Bell Pottinger dădea socoteală Pentagonului, CIA şi Consiliului de securitate naţional american despre rezultatele întregului său program.
Dacă Pentagonul a confirmat că a recurs la serviciile societăţii Bell Pottinger în această perioadă în Irak, Bureau of Investigative Journalism nu are nicio informaţie despre eventualele rezultate ale acestor urmăriri prin CD-uri spioni.
Aceste dezvăluiri capătă un ecou special în prezent, după câţiva ani de la comiterea faptelor, în sensul în care numeroşi experţi ai mişcărilor jihadiste afirmă că o parte importantă din procesele de radicalizare individuală trece prin vizionarea unor înregistrări video de propagandă.
Chiar dacă la vremea respectivă, nimeni nu putea prevedea importanţa pe care urmau să o capete în aceşti ultimi ani producerea şi difuzarea prin reţele sociale a unor astfel de programe de către grupuri precum Statul Islamic, Pentagonul – finanţând producţia acestor programe – a contribuit indirect, poate, la promovarea Al Qaida şi chiar i-a inspirat pe jihadişti. AGERPRES/
