Mai multe echipaje de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti şi Poliţie, dar şi reprezentanţi ai Primăriei Sectorului 2, au venit, vineri după-amiază, la Moara lui Assan, în urma informaţiilor venite din partea cetăţenilor din zonă, potrivit cărora s-ar fi prăbuşit un zid şi ar putea exista victime.

Martorii au auzit o bubuitură puternică şi au presupus că s-a produs o tragedie, însă acest lucru nu s-a confirmat.

La faţa locului, reprezentanţii ISU au constatat că era vorba despre un perete dărâmat de mai multe persoane care îl loviseră pentru a extrage fier vechi.

La auzul sirenelor de pe maşinile de intervenţie, hoţii au abandonat doi saci cu fiare şi au fugit.

Pentru a fi siguri că sub dărâmături nu există victime, salvatorii ISU au răscolit pietrişul cu nişte răngi şi au constatat că nimeni nu a fost prins sub peretele prăbuşit.

Potrivit poliţiştilor Secţiei 7, în incinta Morii lui Assan vin frecvent oameni ai străzii care strâng fier vechi şi care, uneori, dărâmă zidurile în căutare de metale.

La Moara lui Assan, aflată pe lista monumentelor istorice din 2004, s-au produs anterior două incendii puternice, în mai 2008 şi în iunie 2012.

Fosta fabrică de pâine din ansamblul Moara lui Assan a ars prima oară în noaptea de 13 spre 14 mai 2008, iar pentru stingerea focului a fost nevoie de intervenţia a 80 de pompieri. Nu au existat victime.

În 7 iunie 2012, moara a luat din nou foc, 28 de ore pompierii luptând să stingă flăcările. Stingerea focului a fost îngreunată de faptul că grinzile acoperişului de la clădirea cuprinsă de flăcări, fiind tratate chimic cu uleiuri şi vopsele, au favorizat propagarea focului şi au întreţinut arderea. Un elicopter a fost solicitat pentru stingerea flăcărilor.

Fabricile Assan s-au dezvoltat între anii 1853 şi 1948, pornind de la o mică instalaţie de prese pentru ulei, mişcate cu forţa oamenilor şi câteva pietre de măcinat grâne, mişcate cu cai. În locul acestora, care au fost demolate, a început, în 1853, construcţia morii acţionate cu motor termic. În 1894 a fost înfiinţată o nouă secţie de lacuri şi culori, iar în anul 1903, când a fost sărbătorită o jumatăte de secol de la înfiinţare, s-au mai adăugat câteva construcţii. În 1903 s-a construit un nou siloz de grâne, care a fost, la acea dată, cea mai înaltă clădire din Bucureşti – 41 metri înălţime – şi care avea o capacitate de 700 de vagoane. După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în iunie 1930, a fost transformată în Societate Anonimă pe Acţiuni, sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. În august 1943, s-au introdus gazele naturale.

Fabricile au fost construite de industriaşul Gheorghe Assan şi conduse întâi de el şi mai apoi de fii săi, Gheorghe şi Bazil Assan.

Prin naţionalizarea societăţilor private din 1948, Fabricile Assan au fost împărţite în două – Fabrica de morărit şi panificaţie „Grâul” şi Fabrica de ulei SC Solaris SA.

Primăria Sectorului 2 afirmă că a făcut numeroase demersuri legate privind starea de degradare în care se află clădirile din strada Silozului nr. 25 – „Moara lui Assan”.