Astfel, structurile Inspectoratului General al Poliţiei Române şi ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române nu asigură caracterul permanent al serviciului poliţienesc prin planificarea pe durata celor 24 de ore a poliţiştilor din cadrul diferitelor specialităţi, respectiv: ordine publică, rutieră, investigaţii criminale, investigarea criminalităţii economice, arme şi muniţii, combaterea criminalităţii organizate, operaţiuni speciale, criminalistică şi acţiuni speciale.
În momentul de faţă, la nivelul structurilor subordonate celor două arme, Poliţie şi Poliţie de Frontieră, există sute de situaţii în care programul de lucru al poliţiştilor nu acoperă cele 24 de ore iar serviciul poliţienesc se asigură prin chemări de la domiciliu a poliţiştilor aflaţi în timpul de refacere a capacităţii de muncă.
Mai mult, din perspectiva modului de asigurare a unui serviciu poliţienesc de calitate, cetăţenii au de suferit ca urmare a efectelor determinate de chemările de la domiciliu a poliţiştilor, din următoarele considerente:
– timpul de aşteptare de la momentul sesizării şi până la sosirea poliţiştilor chemaţi de la domiciliu este foarte mare;
– eficienţa acţiunilor poliţiştilor este afectată de oboseala acută acumulată de poliţiştii cărora li se întrerupe timpul de refacere a capacităţii de muncă prin chemarea lor de la domiciliu, după ce în prealabil aceştia au prestat muncă 8 ore, 12 ore sau chiar 24 de ore;
– lipsa de eficienţă în prinderea autorilor de infracţiuni care scapă din cauza faptului că intervenţia nu se realizează imediat după comiterea faptei, ci doar după un process destul de îndelungat reprezentat de contactarea poliţistului aflat la domiciliu prin intermediul telefonului mobil personal, deplasarea acestuia la sediu pentru a se dota corespunzător, respectiv deplasarea de la sediu la locul propriu zis;
