La șapte decenii după ce Stalin și Mao Zedong începeau relațiile dintre cele două țări, Republica Populară Chineză și Uniunea Sovietică, s-a schimbat total dinamica puterii. În prezent, Xi Jinping deține puterea în relația dintre Moscova și Beijing, iar Vladimir Putin s-a transformat în vasalul liderului chinez, potrivit unei analize Politico Europe.
Când președintele Mao Zedong l-a vizitat pe Iosif Stalin în iarna lui 1949, acesta a fost tratat ca un lider inferior dictatorului sovietic. Stalin l-a făcut pe liderul chinez de la acea vreme să aştepte săptămâni întregi în reședința nr.2 a liderului sovietic, care se afla la 27 de kilometri în afara Moscovei. Acolo, Mao Zedong a fost umilit şi a avut și probleme digestive, plângându-se atât de calitatea peştelui pe care l-a mâncat, cât și de salteaua incomodă pe care a trebuit să doarmă.
Când cei doi lideri comuniști s-au apucat în final să discute afaceri, Stalin a negociat un acord foarte favorabil Moscovei, care prevedea ca Mao să cumpere arme rusești și mașini grele sub formă de împrumut la care Beijingul a trebuit să plătească dobândă.
Șapte decenii mai târziu, dinamica puterii s-a resetat radical. Cu puțin timp înainte de a invada Ucraina, președintele rus Vladimir Putin a călătorit la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing pentru a proclama prietenia „fără limite” cu președintele chinez Xi Jinping. Jurnaliștii Politico spun că nu există nicio îndoială legată de cine este adevărata superputere în cele două țări.
Economia Chinei, în valoare de 18 trilioane de dolari, este acum de 10 ori mai puternică decât cea a Rusiei. Asta face ca Beijingul să aibă puterea de a stabili condițiile oricăror linii de salvare financiare pe care le-ar putea cere Moscova.
În timp ce Rusia se confruntă cu o economie sub sancțiuni și care a suferit o contracție bruscă, dar și un embargo pe importurile de petrol din partea Europei, China este potențialul pol de putere pentru rezolvarea problemelor spre care Putin se îndreaptă.
The Sun: Putin ar putea fi ucis în secret de generalii săi, sub forma unui ”atac de cord”
Xi Jinping împărtășește ostilitatea lui Putin față de Occident și NATO, dar asta nu înseamnă că va acționa în mod caritabil, remarcă jurnaliștii Politico.
Preocuparea strategică primordială a liderului chinez este prosperitatea și securitatea Chinei, nu salvarea Rusiei. Cel mai probabil Beijingul va cumpăra petrolul care era destinat Europei, dar numai după ce i se va aplica o reducere semnificativă față de valorile de referință globale. China va ajuta Rusia doar în măsura în care nu atrage sancțiuni occidentale și asupra Beijingului și nu-și pune în pericol propria capacitate de a vinde bunuri țărilor bogate din America de Nord și Uniunea Europeană.
Un parteneriat foarte public
Public, China face o mare demonstrație de solidaritate politică cu Moscova. A crescut comerțul general cu Rusia, a abandonat în esență relația cu Ucraina, a extins tranzacțiile financiare fără a folosi dolari sau euro și a dublat cooperarea viitoare pentru dezvoltarea tehnologiei militare în timp ce a desfășurat și exerciții comune cu Moscova în regiunea Pacificului.
Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, a recunoscut că viitorul țării sale se află alături de China. „Acum, că Occidentul a luat o poziţie a dictatorului, legăturile noastre economice cu China vor creşte chiar mai rapid”, a spus Lavrov. „Pe lângă veniturile directe pentru bugetul de stat, aceasta este o şansă de a dezvolta estul îndepărtat şi estul Siberiei”, a adăugat șeful diplomației ruse în luna mai.
„China are tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor care nu sunt în niciun fel inferioare Occidentului. Un acord bun în acest domeniu va asigura beneficii reciproce”, a mai spus Lavrov.
Xi însuși pare să fie, de asemenea, un puternic admirator al lui Putin la nivel personal. Yun Sun, directorul Programului pentru China la Centrul american Stimson (care își propune să consolideze pacea și securitatea internațională printr-o combinație de analiză și informare) numește acest lucru „complexul Rusiei”. De când a izbucnit războiul, Xi a vorbit doar cu Putin (prin telefon), nu și cu omologul său ucrainean Volodimir Zelenski, remarcă profesorul Sun.
Există totuși limite foarte serioase ale acestor relații „fără limită”. Deocamdată, cel puțin, China subliniază națiunilor occidentale că nu vinde Rusiei arme sau piese de avioane.
China nu vrea să cadă victima sancțiunilor vestului, așa că stabilește limite relației. Mai îngrijorător pentru Putin este faptul că regimul de la Beijing intenționează, de asemenea, să stabilească un preț ridicat pentru sprijinul pe care îl oferă. Beijingul, de exemplu, dorește să restricționeze vânzările extrem de profitabile de arme ale Rusiei către India, principalul dușman al Chinei din Himalaya.
„În sens invers față de modelul Războiului Rece, Rusia va fi partenerul junior al unei Chine mai puternice. Asta îl va irita pe Putin”, a declarat Matthew Kroenig, director adjunct al Centrului Scowcroft pentru Strategie și Securitate la Atlantic Council.
Acest rol de „vioara a doua” nu este un scenariu pe care Putin l-ar fi imaginat atunci când președintele rus a decis să invadeze Ucraina în februarie, dorință alimentată de ideea de a reconstrui gloria de altădată pentru națiunea sa.
Dar una peste alta, Vladimir Putin ar fi trebuit să fie conștient de această situație, mai notează Politico. China este o țară obsedată de corectarea umilințelor istorice și de păstrarea poziției sale de lider global.
Timpul în care Uniunea Sovietică era superioară din punct de vedere ideologic și economic față de China comunistă a trecut de mult. Huawei Technologies construiește rețelele 5G ale Rusiei, în timp ce Rusia are nevoie să coopereze cu China în orice, de la piese de avioane la schimburi valutare.
Important este că nu doar SUA și Europa impun sancțiuni Moscovei, ci și alte trei mari economii asiatice: Japonia, Coreea de Sud și Singapore.
Andrey Kortunov, directorul general al Consiliului pentru Afaceri Internaționale din Rusia, organizație susținută de Kremlin, se îndoiește că elitele Rusiei au mult apetit să servească drept partener junior în relația cu China. Dar acesta vede puține alternative pentru Moscova. „De când a început conflictul, Rusia a început să aibă nevoie de China mai mult decât înainte, deoarece China rămâne în multe privințe singurul partener de joc din oraș, având în vedere când de mult au fost reduse legăturile economice dintre Rusia și Occident ca urmare a sancțiunilor”, a mai subliniat Kortunov.
Calcule pragmatice
Poate că cel mai mare calcul pentru China este cât de departe va merge pentru a-l ajuta pe Putin să învingă embargoul UE asupra petrolului rusesc. Această interdicție europeană lasă o gaură semnificativă în bugetul Rusiei, dacă nu intervin alți cumpărători mari precum Beijingul.
Pentru a decide cât de mult va cumpăra de la ruși, Beijingul va exercita o influență masivă asupra Moscovei. Rusia și Arabia Saudită sunt deja cei doi principali furnizori de petrol pentru China. În luna Mai, importurile maritime de petrol rusesc în China au atins nivel maxim din ultimii doi ani, ajungând până la 1,14 milioane de barili pe zi, în creștere de la 800.000 de barili pe zi în 2021, potrivit datelor de la Vortexa Analytics împărtășite cu Politico Europe.
O mare parte din explicația pentru acest lucru este ține pur și simplu de raționamentul economic dur al chinezilor, mai mult decât de o dovadă de solidaritate politică. Sancțiunile internaționale au făcut ca comercianții să se ferească în a mai achiziționa petrol rusesc, creându-se astfel un mic exces care a dus la tranzacționarea petrolului rușilor cu 20 până la 30 de dolari mai ieftin decât prețurile de referință internaționale.
Având în vedere că China importă mai mult de 10 milioane de barili pe zi, cu siguranță există loc pentru a cumpăra mai mult, mai ales când economia repornește și măsurile de izolare sunt eliminate treptat în orașe cheie precum Shanghai. Spre comparație, vânzările rusești de petrol către UE au fost de aproximativ 2,4 milioane de barili pe zi în primele cinci luni ale anului.
Având în vedere preocupările de securitate ale Chinei cu privire la dependența excesivă de furnizorii individuali, ar fi foarte puțin probabil ca China să înceapă brusc să cumpere tot petrolul pe care îl are Rusia acum în exces.
În mod similar, China deține puterea de negociere când vine vorba de gaz. Chiar înainte de a invada Ucraina, Putin a semnat un acord cu Xi, prin care a fost de acord să crească exporturile de gaze naturale la 48 de miliarde de metri cubi pe an în viitor, de la un modest volum de 4,1 miliarde de metri cubi livrați în 2020. Rusia plănuiește, de asemenea, să construiască o nouă conductă, Power of Siberia 2, ceea ce ar putea face ca exporturile rusești de gaze pentru Europa să fie livrate mai ușor către China.
„Problema, totuși, este că China deține toate cărțile în negocieri”, a scris Nikos Tsafos, consilier principal pentru energie al prim-ministrului grec, într-un raport al think tank-ului Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din mai. „Ceea ce este de necunoscut în acest moment este dacă China este pregătită să încheie o înțelegere. Este posibil ca Rusia să ofere condiții foarte atractive, dacă nu altceva, din cauza disperării sale. Dar le va accepta China? Vor fi tentați chinezii de preț sau se vor gândi de două ori înainte să-și extindă dependența de Rusia?”, se mai întreba Nikos Tsafos.
„O Rusia slăbită de război se potrivește intereselor pe termen lung ale Chinei”
Nevoia Rusiei de un aliat coincide cu creșterea asertivității Chinei. Cu cât Moscova devine mai izolată, cu atât va trebui să ajute China să-și dezvolte ambiția geopolitică.
De ani de zile, oficialii chinezi au făcut lobby în liniște pe lângă omologii lor ruși pentru a reduce vânzările de arme către India, care a avut dispute uneori sângeroase la frontieră cu Beijingul.
Între 2017 și 2022, India a fost cea mai mare piață de export de arme pentru Rusia, urmată de China, potrivit statisticilor Institutul internaţional de cercetare pentru pace de la Stockholm (SIPRI).
Lupta împotriva soldaților indieni înarmați cu echipamente rusești nu este o situație pe placul Chinei, dar este cu siguranță o afacere profitabilă pentru Rusia.
„Înainte de război, Rusia era foarte încăpățânată și ar fi spus: Oh, nu ești în măsură, China, să ne dictezi alegerile în privința cui vindem arme. Dar cred că China va fi în această poziție”, remarcă Alexander Gabuev, un expert în relațiile dintre Rusia și China la Fundația Carnegie pentru Pacea Internațională din Washington.
India, la rândul ei, încearcă să păstreze o relație deschisă cu Putin. Regimul de la New Delhi, precum și Beijingul, achiziționează petrol ieftin, chiar dacă este, totodată, dornic să mențină legături puternice cu SUA.
„O Rusia slăbită de război și sancțiuni, dar nu haotică și instabilă se potrivește intereselor pe termen lung ale Chinei”, a explică Bobo Lo, fost șef adjunct al misiunii diplomatice australiene la Moscova. „Izolarea Rusiei o va împinge și mai mult într-o poziție de partener junior în relația cu Beijingul, sporind în același timp dependența sa economică și strategică de China”, mai transmite Bobo Lo.
Prietenia de context dintre Putin și Xi Jinping
Inversarea puterii în relația dintre Rusia și China ar fi arătat extrem de ciudat în ochii celor care cântau la Moscova „L’Internationale” în epoca postbelică („L’Internationale” este cel mai cunoscut cântec socialist și unul dintre cele mai cunoscute cântece din întreaga lume – n.red).
La urma urmei, URSS și Republica Populară Chineză s-au aflat în condiții dificile timp de decenii, în ciuda presupusei lor apropieri ideologice.
„În anii ‘50, era absolut clar că Beijingul era partenerul junior în relația dintre cele două țări., La acea vreme, în China se credea că Moscovei îi pasă mai mult de relațiile sale cu Occidentul în detrimentul relațiilor sale cu China”, remarcă Joseph Torigian, autorul cărții „Prestigiu, Manipulare și Constrângere”, o nouă carte despre Stalin și Mao.
„În relația dintre Stalin și Mao, dictatorul sovietic era profesorul și Mao elevul. Stalin era titanul mișcării comuniste. Când Stalin a murit, Mao l-a privit cu dispreț pe Hrușciov, ca pe cineva care nu înțelege ideologia. Când Deng Xiaoping l-a întâlnit pe Gorbaciov, Deng credea că Gorbaciov era un idiot”, mai explică politologul Joseph Torigian.
În timp ce Xi Jinping și Putin au o relație personală mai bun decât predecesorii lor, ei au, de asemenea, considerații foarte diferite cu privire la viitorul rolului țărilor lor în lume.
Liderul chinez se concentrează acum pe realegerea sa ca președinte al Chinei. Pentru a câștiga al treilea mandat consecutiv, acesta promite că va face din China o piață mai prosperă și profund integrată în Occident și va depăși în cele din urmă SUA, devenind cea mai mare economie din lume.
Jurnaliștii Politico subliniază că eventuale sancțiuni aplicate de Vest pentru ajutorul oferit Chinei ar distruge ambițiile politic ale regimului de la Beijing.
Între timp, Putin se află într-o situație tot mai grea. Liderul de la Kremlin ar fi bucuros să ia tot ce poate din China, având în vedere suferința actuală a țării sale, chiar dacă asta înseamnă că Rusia va fi percepută drept partenerul junior în relația cu China.
„Problema este că el (Putin) vede războiul din Ucraina ca fiind cu adevărat central în lupta lui de a-și menține regimul”, a mai transmis politiologul Alexander Gabuev. „A fi în buzunarul Chinei este mai puțin de temut, pentru că accentul se pune într-adevăr pe lupta cu SUA”, a explicat Gabuev.