Povestea brutarului

Zekeryia este un brutar de origine turcă ce are afaceri în România stabilite la scurt timp după Revo­luție. Pe lângă clienții care vin cu regularitate să îi cumpere marfa pentru că știu că este foarte bună, brutarul nostru mai primește niște vizite foarte regulate: cele ale gărzii financiare, ale sanepidului etc. Mai des decât ar trebui, dacă ar fi vorba doar despre supervizarea legalității și condițiilor de siguranță alimentară în care își derulează afacerea. Iar businessul merge bine, cu un profit mic, dar sustenabil. Totuși, avalanșa de controale îi fac viața grea. Cunoscuții și prietenii îi tot spun că, dacă va da șpagă, hărțuiala se va termina. Și de fiecare dată refuză orice înțe­legere pe care ar trebui să o cumpere cu bani. Nu vrea. „Există posibilitatea să dai șpagă sau ai posibilitatea să aștepți. Te costă mai multe luni în plus până când rezolvi, dar până la urmă rezolvi“, spune foarte sigur pe el Wargha Enayati, fondatorul unuia dintre cei mai mari operatori privați locali de servicii medicale, rețeaua privată de sănătate Regina Maria (fostul CMU), în cadrul unui interviu cu MONEY Magazine despre ce înseamnă să fii etic în business și dacă acest lucru este posibil în România de azi.

Prilejuită de lansarea unui proiect ambițios (Umanager) de susținere a eticii în afaceri și de creștere a încrederii în mediul local de business, întâlnirea a adus la aceeași masă și alte trei nume sonore din mediul de ­business local: Silviu Hotăran, fostul director general al Microsoft România, în prezent consultant, Steven Van Groeningen, președintele Raiffeisen Bank România, și Septimiu Postelnicu, vicepreședinte executiv pentru divizia Global Banking Services din cadrul băncii UniCredit Țiriac. Cu muzică clasică în fundal, discuția cu cei patru fondatori ai proiectului Umanager s‑a purtat în jurul unor atitudini, comportamente și concepte precum integritate, onestitate, curaj, încredere, sustenabilitate care contrastau izbitor cu câteva dintre subiectele de pe agenda zilei, scandalul bancherilor fiind de departe cel mai fierbinte. „Vrem să schimbăm mentalități și să încurajăm etica în business, iar primul pas este acum în noiembrie“, rezumă Hotăran obiectivul proiectului, făcând referire la primul atelier de leadership desfășurat la jumătatea lunii, la o săptămână după discuția cu Money Magazine.

 

ETICA ȘI CRIZA ECONOMICĂ. Și a fost un prim pas dătător de curaj. Pe 14 noiembrie, sala a fost plină la primul atelier pe tema adevăratului succes despre care au vorbit cei nouă invitați într‑un set de discuții moderate de cei patru fondatori. „Scopul cu acest prim pas a fost de a arăta că succes adevărat bazat pe conduită și valori morale chiar există“, rezumă Hotăran, referindu‑se la poveștile de succes din diferite zone de activitate aduse în prim‑plan la atelierul din noiembrie.

Ce legătură ar putea fi între ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, alpinistul Alexandru Găvan, care din 2006 încoace escaladează munți de peste 8.000 de metri, sau actorul și scriitorul Dan Puric? „Sunt oameni care au reușit prin valoare, bun‑simț, eforturi și muncă, prin împărtășirea unui set de comportamente și anumite atitudini“, răspunde tot Hotăran. Umanager, în care „u“ vine de la „umanist“, explică fondatorii, „se dorește a fi un «pattern» de organizare civică, informală, de adunare, cunoaștere și recunoaștere a unor persoane remarcabile și poveștile lor“, încearcă o definiție a atelierului și Septimiu Postelnicu.

Apropo de definiții, etica în business este definită drept un set de principii de conduită care iau în calcul un set întreg de valori morale. Dacă în vechea paradigmă de business se lua în calcul impactul conduitei companiei doar asupra acționarului/acționarilor, acum trebuie ținut cont de o întreagă categorie de persoane care au o legătură directă sau indirectă cu businessul („stakeholders“). „Până la urmă, definiția eticii în business este foarte subiectivă. Sunt mai multe definiții și depinde de cine întreabă“, răspunde, zâmbind, Hotăran. Un lucru este cert, însă, din punctul său de vedere: succesul adevărat, pe termen lung, este obținut doar împreună cu ceilalți și nu în pofida lor.

Ei bine, dacă ne uităm la „rețeta“ ca­pitalismului românesc și mai ales la ce s‑a întâmplat la nivel mondial din 2007 încoace, lucrurile nu stau chiar așa, iar discuția despre etica în business și leadership moral poate fi lărgită mult în afara mediului românesc. Sunt multe vocile – și s‑a scris deja consistent pe această temă – care susțin că toată această criză financiară mondială încă neîncheiată a pornit de la o criză morală de fapt. Într‑o lucrare apărută la începutul acestui an sub semnătura IESE Business School din cadrul Universității Navarra, autorul vorbește despre și detaliază cele trei dimensiuni etice ale actualei crize economice. Așadar, a fost vorba de un eșec al eticii la nivel individual, organizațional (bănci, instituții nonfinanciare, agenții de rating, fonduri de investiții, de risc etc., bănci centrale, agenții de reglementare ale statului, guverne) și al eticii teoretice. „Iar eșecul eticii teoretice și al unui model economic și social bazat pe anumite premise antropologice și etice a împiedicat declanșarea mecanismelor corective sau a agravat consecințele morale ale deciziilor individuale și organizaționale“, susține Antonio Argandona, autorul analizei. În opinia acestuia, boomul economic, dobânzile mici, oportunitățile extraordinare de profit și o reducere a percepției riscului au fost premisele care au creat mediul perfect pentru generalizarea unui management defectuos („poor management“). „Prudența și raționalitatea practică sunt principalele virtuți ale unui bancher, dar sunt greu de practicat într‑un astfel de mediu“, continuă Argandona.

La nivel individual, s‑au creat tot mai multe situații de lăcomie indusă, dat fiind că au fost încurajate și recompensate comportamentele de așa natură. „Greed is good“, spune Gordon Gekko, celebrul personaj al celor două ecranizări „Wall Street“ și „Wall Street, Money Never Sleeps“, un personaj fictiv, dar inspirat din realitate (brokerul Ivan Boesky, al cărui discurs despre lăcomie susținut la Universitatea Berkley în 1986 a rămas de notorietate).

Pentru că tot suntem la capitolul finanțiști și bancheri, cu un subiect precum etica în business și doi bancheri de vârf din România la masa discuției cu MONEY Magazine, nu putea fi ocolit ceea ce presa românească a numit „scandalul bancherilor“. Van ­Groeningen, unul dintre cei mai longevivi bancheri locali, nu a ocolit întrebarea, dar a ținut să remarce că problema a fost greșit pusă în mass‑media românească: „În străinătate, nimeni nu este condamnat înainte, mass‑media nu dă un verdict până când nu există decizie juridică. În România, acești bancheri au fost deja executați în presă.“

 

DON QUIJOTE. Plecând de la presupusa înșelătorie orchestrată de o rețea de bancheri locali, șeful Raiffeisen ține să puncteze o generalizare care adesea este invocată drept scuză pentru cei care aleg să ocolească regulile. „Mai toți cred că este nevoie de o șmecherie, de pile etc. ca să poți reuși“, formulează Van Groeningen.
Potrivit unui studiu IMAS realizat anul trecut privind percepțiile românilor de peste 18 ani față de mediul de afaceri și relația lor cu România și cu viitorul, 68% dintre ei cred că oamenii cinstiți nu pot avea succes în afaceri desfășurate pe teritoriul României. La fel, peste 85% dintre respondenți au spus că nu pot schimba ceva în România în următorii trei ani, iar mai bine de 70% cred că managerii din România sunt mai degrabă necinstiți. Și atenție: cei mai mulți români nu știu nici un om de afaceri demn de a fi un model de urmat. Concluzia? „Rezultatele studiului au confirmat nevoia acută de leadership în toate ariile de activitate și de refacere a țesutului social al României, o țară dominată de lipsa de încredere și de speranță“, formulează autorii studiului.
Cifrele indică marea masă a românilor cu care cei patru fondatori ai Umanager împreună cu invitații lor din fiecare ediție vor să lucreze pentru a‑i ajuta să găsească niște jaloane etice și a‑i duce astfel în direcția sănătoasă a succesului sustenabil. Nu poate fi negată presiunea cifrelor și a profitului care există pentru orice manager și antreprenor. Dar „succesul nu înseamnă să obții niște cifre, ci importantă e sustenabilitatea lui. Obținându‑l, să fii satisfăcut și să te poți uita în oglindă dimineața“, spune Van Groeningen. „Trebuie încercat. Sunt convins că oricine ar prefera să aibă succes într‑un mod corect, dar, dacă ajunge să creadă că acest lucru nu este posibil, inevitabil se va orienta către succesul neetic“, spune Hotăran.

Etica în business, fie că este al tău, fie al altuia, presupune curaj. Tocmai de aceea este nevoie de o masă critică de oameni care să respecte regulile eticii în business, pentru că de unul singur este foarte greu. Există o scenă foarte relevantă în acest sens în piesa „Don Quijote“ în care Dan Puric, participant în calitate de vorbitor la primul atelier Umanager, interpretează celebrul personaj idealist care nu se lasă bătut: după ce încearcă fără succes să‑l transforme pe Don Quijote într‑unul „de‑al ei“, Lumea, pentru care curajul, adevărul, altruismul sunt prostie, ba chiar ofensă adusă ei, se năpustește asupra lui și‑l bate fără milă, îl macină ca o moară ucigașă.

O astfel de moară este reflexul aproa­pe colectiv al lui „hai să dăm, că așa se face și așa face și competiția“. Lui Wargha Enayati, creditat de ceilalți trei fondatori drept inițiatorul Umanager, prietenii – unii, antreprenori de foarte mare succes, precizează el – îi atrag mereu atenția că aceasta este realitatea în România și că ar trebui să renunțe să încerce să facă altfel. De aproape 17 ani de când face afaceri în România, Enayati spune că nu a obosit să spună și să arate făcând că se poate și altfel. „Ne‑am unit să arătăm «oare cine este perdantul?» Cel care nu știe să dea (șpagă – n.r.)? Nu, noi vrem să spunem că perdant este tocmai cel care dă și câștigător este cel care merge pe calea corectă“, spune foarte aprins fondatorul afacerii „Regina Maria“.

„România este acum o apă tulbure, iar eu sunt o piatră care iese la supra­față. Peste mine va călca un tânăr care va trece spre malul celălalt. Asta înseamnă fidelitate și responsabilitate“, spunea Puric într‑un interviu mai vechi acordat revistei „Cariere“. Este ceea ce și‑au propus cei patru oameni de afaceri locali cu proiectul Umanager: să fie astfel de pietre sau să scoată în lumina reflectoarelor pietrele pe care tinerii pot călca. „Acum trebuie luptat! Stat aici și luptat!“ sună, pline de încurajare, cuvintele lui Puric. Așa cum face zi de zi brutarul Zekeryia.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed