Chemat în justiţie pentru acte de corupţie, acesta a fost disculpat săptămâna trecută. Apropiaţii lui Zuma l-au acuzat însă pe preşedinte că a orchestrat procesul de defăimare a şefului ANC pentru a-i bara calea spre preşedinţie.

Tabo Mbeki, ales de parlament în funcţia supremă, şi-a anunţat demisia duminică. Analiştii s-au temut de un exod masiv al miniştrilor, care ar fi riscat să arunce ţara într-o criză politică, dar gestul lui Mbeki nu a fost repetat până acum decât decât de un singur apropiat al acestuia. Foarte important, ministrul finanţelor, deosebit de respectat de piaţă, a rămas la cârmă. La preşedinţie, legislativul l-a numit pe numărul doi din Congresul Naţional African, Kgalema Mothlante, cu titlu interimar.

Este o soluţie de compromis, până la inevitabila instalare la putere a lui Jacob Zuma, liderul ANC, partidul de guvernământ. Instalat la conducerea acestuia la sfârşitul lui 2007, Zuma le dă fiori reci pieţelor, în ciuda angajamentului său că va păstra neschimbată politica guvernului. Investitorii se tem că va izola aripa conservatoare şi liberală din ANC şi va întări puterea sindicatelor şi a micului, dar influentului partid comunist.

Deşi i s-a reproşat că a ignorat anumite realităţi sud-africane cum ar fi sărăcia, criminalitatea şi SIDA, preşedintele demisionar Tabo Mbeki a condus Africa de Sud într-o perioadă în care ţara a cunoscut cea mai mare creştere economică din epoca post-segregaţionistă.