Rata anuală a inflației IPC și-a întrerupt parcursul descendent la începutul anului 2019, depășind în luna februarie intervalul de variație asociat țintei staționare (de 2,5 la sută ±1 punct procentual) și încheind trimestrul I la nivelul de 4,03 la sută (cu 0,76 puncte procentuale deasupra celui consemnat la finalul anului 2018), se arată în ultimul Raport asupra inflației al BNR. Cu excepția prețurilor administrate, toate marile grupe de bunuri și servicii incluse în coșul de consum al populației au contribuit la schimbarea de tendință a inflației, în contextul manifestării unui conglomerat de șocuri nefavorabile, printre care creșterea cotației internaționale a țițeiului, deprecierea moderată a monedei naționale sau majorarea substanțială a accizei pentru țigarete, dar și al influențelor inflaționiste provenind din sfera factorilor fundamentali – costurile ridicate cu forța de muncă ale companiilor și cererea de consum robustă. În aceste condiții, și inflația de bază CORE2 ajustat (care elimină din calculul inflaţiei IPC prețurile administrate, volatile, ale produselor din tutun și ale băuturilor alcoolice)și-a accelerat ușor dinamica anuală, atingând 2,7 la sută la finele trimestrului I, față de 2,4 la sută în luna decembrie a anului anterior
Avansul ratei anuale a inflației a fost imprimat în mod decisiv de scumpirea semnificativă a legumelor. Pe plan local, recolta a fost afectată de seceta din intervalul august-octombrie 2018, care a generat deficite de ofertă în cazul cartofilor și al altor legume și importuri peste mediile sezoniere în lunile de iarnă. Producerea acestui fenomen într-o perioadă de depreciere a monedei naționale atât în fața euro, cât și a celorlalte monede din regiune, dar și de creștere cvasigeneralizată a prețului legumelor în rândul statelor membre ale UE (indusă de condițiile climaterice nefavorabile), a pus presiune pe prețurile interne de consum ale acestei categorii de bunuri, imprimându-le în luna martie cea mai alertă dinamică anuală din ultimii șapte ani: 35 la sută.
Totodată, la mișcarea ascendentă a dinamicii anuale a IPC au contribuit și produsele din tutun, ulterior majorării ample a accizei la începutul anului 2019. Astfel, calendarul inițial de stabilire a accizei, care presupunea creșterea acesteia cu 2 la sută în fiecare an la data de 1 aprilie, a fost devansat prin aplicarea unui nivel cu aproximativ 8 la sută mai mare de la 1 ianuarie 2019, stabilindu-se în același timp un cuantum mai ridicat ale acesteia în anii următori. În acest context, producătorii au operat două ajustări succesive de câte 50 de bani ale prețului pachetului de țigarete în primul trimestru al anului, puțin peste nivelul justificat de noua valoare a accizei.
O altă componentă din afara sferei de influență a politicii monetare care a înregistrat o ușoară accelerare a dinamicii anuale a fost grupa combustibililor (până la 6,2 la sută în luna martie), în contextul unui cumul de șocuri nefavorabile: creșterea accizei începând cu 1 ianuarie 2019 (determinată de indexarea cu rata inflației), tendința ascendentă pe care s-a înscris cotația țițeiului Brent încă din prima zi a anului, dar și deprecierea leului în raport cu dolarul SUA. Deși impactul însumat al acestor factori s-a tradus în scumpiri relativ pronunțate ale combustibililor în primul trimestru din 2019 (aproape 4 la sută cumulat), efectul asupra ratei anuale a fost parțial compensat de creșterile de preț din debutul anului 2018. De asemenea, inflația anuală a componentei CORE2 ajustat a reînceput să crească ușor în primele trei luni ale anului 2019, până la 2,7 la sută. Mișcarea a fost imprimată de această dată de bunurile nealimentare și servicii, după un an în care evoluția inflației de bază a fost indusă de prețul alimentelor – pe acest palier nu s-au mai resimțit presiuni din partea materiilor prime agroalimentare (dinamici anuale negative pentru carne de porc, lapte, zahăr), cu excepția grâului, care continuă să
antreneze scumpiri lunare peste medie ale produselor de panificație (+0,4 la sută lunar în medie în ultimele 12 luni). Pentru serviciile de piață, parcursul inflaționist din primul trimestru al anului 2019 a fost determinat în cea mai mare parte de accelerarea ritmului de depreciere a monedei naționale, la care s-au adăugat și primele efecte ale modificărilor legislative introduse la finalul anului 2018, transpuse în majorarea tarifelor aferente unor abonamente de televiziune.
Suplimentar, coordonatele fundamentale ale economiei locale continuă să genereze dinamici trimestriale ale inflației de bază superioare mediilor pe termen mai îndelungat. Relevantă pentru dinamica CORE2 ajustat rămâne acumularea în ultimii trei ani a unor presiuni pe canalul costurilor cu forța de muncă ale companiilor și al cererii excedentare de consum, acoperită într-o proporție importantă din surse externe, fapt care antrenează adâncirea deficitului comercial cu bunuri de consum (numai în anul 2018 comerțul cu bunuri de consum nealimentare a contribuit cu peste 1 miliard de euro la deteriorarea balanței bunurilor). Dincolo de influența lor directă, elementele de mai sus sunt de asemenea susceptibile să acționeze drept catalizator, înlesnind transmisia în prețurile de consum a presiunilor determinate de șocurile adverse de natura ofertei, precum și a celor provenind din modificările legislative ori din deprecierea monedei naționale. În acest context, inflația anuală pe segmentul bunurilor nealimentare incluse în coșul de bază a atins un vârf de 2,5 la sută în luna februarie, cel mai ridicat nivel de după 2011.
Singura grupă care a acționat în sens dezinflaționist în primele trei luni ale anului 2019 a fost cea a produselor cu prețuri administrate. Determinant în acest caz a fost însă un efect de bază favorabil aferent scumpirilor la utilități în trimestrul I 2018, care nu au mai fost replicate decât în mică măsură în acest an. În plus, la parcursul descendent a contribuit și reducerea cotei TVA la 9 la sută pentru serviciile de canalizare începând cu 1 ianuarie 2019. În planul anticipațiilor, în trimestrul I 2019 atât consumatorii, cât și operatorii economici din toate sectoarele și-au ajustat ascendent așteptările privind evoluția prețurilor. Cele mai mari creșteri ale soldurilor conjuncturale se remarcă în cazul agenților din comerț și construcții, consumatorii fiind
singurii pentru care soldul a depășit valoarea ridicată atinsă la finele anului 2017 (moment guvernat de multiple șocuri de natura ofertei). Aceeași imagine este sugerată și de opiniile formulate de către analiștii bancari în perioada ianuarie-aprilie 2019, care anticipează o valoare mai înaltă pentru rata anuală a inflației la finele anului 2019. În schimb, ratele așteptate ale inflației pe orizonturile mai îndepărtate (până la doi ani) au fost recalibrate la valori ușor mai reduse comparativ cu perspectiva prevalentă în trimestrul IV 2018, continuând să se situeze totuși în interiorul intervalului țintei.
Deși în primele trei luni din 2019 rata anuală a inflației și-a reluat evoluția crescătoare, valoarea
medie anuală a urmat o traiectorie descendentă, pe fondul eliminării din baza de calcul a valorilor de la începutul anului 2018, când inflația se plasa la unele dintre cele mai alerte ritmuri din perioada recentă. Astfel, nivelul mediu determinat pe baza metodologiei naționale a coborât ușor până la 4,4 la finele trimestrului I, în timp ce rata medie calculată conform
structurii armonizate s-a menținut în martie la 4,1 la sută, cel mai ridicat nivel din rândul statelor membre ale UE pentru a opta lună consecutiv, diferența față de media europeană rămânând semnificativă – peste 2 puncte procentuale. Rata anuală a inflației la finele trimestrului I 2019 s-a situat cu 1 punct procentual peste nivelul anticipat în ediția din februarie a Raportului asupra inflației (4 la sută, comparativ cu o prognoză de 3 la sută). Deși toate componentele coșului de consum au avut o contribuție, această diferență față de prognoză a survenit în principal pe fondul creșterii semnificative și neanticipate a prețului legumelor. Valoarea înregistrată în cazul inflației de bază CORE2 ajustat la sfârșitul trimestrului I 2019 (2,7 la sută, variație anuală) a fost superioară cu 0,2 puncte procentuale celei prognozate.
