Patronii restaurantelor şi hotelurilor găsesc cu greu ospătari, bucătari sau menajere, iar numărul locurilor vacanţe este de patru ori mai mare faţă de 2017, potrivit unui studiu recent. Iar efectele migraţiei nu se opresc aici. Rămân în ţara mulţi care nu ştiu meserie, iar asta se vede cu ochiul liber.
Andreea are 18 ani şi primeşte clienţii într-un restaurant. Câştigă 1500 de lei plus bacşiş, dar îşi doreşte să fie ospătar. Câteva luni de pregătire nu sunt însă suficiente pentru că un ospătar să fie impecabil la locul de muncă, spun patronii. Ei se plâng ca nu găsesc oameni care să lucreze bine şi să fie serioşi, deşi taxele pe care le plătesc pentru ei sunt foarte mari.
Industria Horeca, adică industria hotelieră şi cea a restaurantelor, este recunoscută pentru salariile mici, baza fiind bacşişul pe care îl primesc angajaţii de la clienţi. Iar acesta nu mai e suficient pentru tinerii prea puţin dispuşi să renunţe la timpul lor liber.
“Eu le ofer 1200 de lei – bani în mână şi carte de muncă. Vor ca salariile să fie cât mai mari, muncă cât mai puţină”, spune un patron.
Robert, patronul unui bar din centrul capitalei a avut nevoie de doi ani şi jumătate pentru a-şi face echipă. Mulţi din cei care se angajau, plecau după câteva zile…unii şi cu “amintiri”.
″Am angajaţi care au plecat cu banii, au furat banii efectiv şi e un fel de prinde orbu’, scoate-i ochii, că nu mai există cum era pe vremuri cum era litera i de indisciplină – te uitai în CV, în sistem vedeai că e dat afară cu litera i.″
Carmen conduce un bistro de care se ocupă împreună cu familia – de la aprovizionare şi bucătărie, până la servire. Ar avea nevoie de ajutor, dar nu răspunde nimeni la anunţuri.
