Cei mai mari producători de gaze naturale din Uniunea Europeană, Olanda și România, au gândiri diferite în ceea ce privește obiectivul de atingere a neutralității climatice până în anul 2050, în contractul Pactului Ecologic European, și ținta de reducere a emisiilor de dioxid de carbon de 60% până în 2030. Olandezii au purces deja la tranziția energetică, adică la renunțarea treptată a consumului de gaze naturale în gospodării și trecerea acestora pe un alt tip de încălzire sustenabilă. Noi procedăm invers. Recent, Parlamentul României a votat o lege, 464/2020, care prevede obligația pentru distribuitorii de gaze naturale să racordeze gratis consumatorii casnici la rețeaua de gaze în timp de 90 de zile de la obținerea autorizației de construcție. Practic, sporim numărul de consumatori și costurile aferente. Chiar dacă se spune că racordarea se face gratuit, tot consumatorii de gaze vor plăti. Distribuitorul de gaze face investiția inițială, adică trage țeava de gaz de la rețeaua existentă la poarta consumatorului, dar apoi solicită ANRE recunoașterea costurilor în tarif. ANRE va recunoaște aceste costuri și investițiile cu racordarea vor fi suportate de cei 2,5 milioane de consumatori casnici de gaze naturale. Cum în țară sunt 7,5 milioane de locuințe ocupate efectiv, înseamnă că racordarea la gaze ar putea fi o piață potențială pentru 5 milioane de locuințe.
Băsescu vrea să-i dea afară! Trebuie să dispară din rândul bugetarilor
România a ales în felul acesta o tranziție în două etape. Mai întâi, se încurajează trecerea de la încălzirea pe combustibil solid (lemne, cărbune) sau de la încălzirea centralizată la cea cu gaze naturale, urmănd ca etapa a următoare să se treacă de la încălzirea cu gaze naturale la cea pe un alt tip de încălzire. Mai exact, România va cheltui bani în plus pentru aceste două tranziții în loc să se sară peste etapa cu gazele naturale.
Deja i-au găsit înlocuitor lui Orban! Ciolacu spune cine va fi noul premier
Modelul olandez
Cel mai mare producator de gaz natural din Uniunea Europeana este Olanda. Ea produce anual de trei ori mai mult gaz natural decat România și are rezerve certe dovedite de aproape două ori mai mari decât țara noastră. 95% din populația Olandei este deja conectată la rețelele de gaz natural, rețele care au, în general, o durată de viață de 40 de ani. Adică, o utilizare mai mică de 40 ani înseamnă bani risipiți. ”Ce decide Olanda în contextul luptei împotriva schimbărilor climatice? Începând cu anul viitor cel puțin 50.000 de consumatori anual vor fi trecuți de pe încălzirea cu gaz natural pe un alt tip de încălzire sustenabilă, astfel încât în 2050 să nu mai fie nici un consumator casnic care să se încălzească cu gaz natural. România se pregătește să meargă în direcție inversă, deși nu ne permitem să risipim bani! Nu putem face două tranziții energetice! Costurile și risipa ar fi imense! Să facem o singura tranziție, una inteligentă!” a declarat Răzvan Nicolescu, consultant pe probleme de energie și fost președinte al Agenției Europene de Reglementare în Energie și ministru al Energiei.
Ce se arde acum în România
România are în prezent un total de circa 8,5 milioane de locuințe, din care sunt locuite aproximativ 7,5 milioane. Din acest total locuințelor, numai c1,2 milioane sunt racordate la SACET-uri (circa 600.000 de apartamente doar în București). O treime din locuințele României (aproape 2,5 milioane) se încălzesc direct cu gaz natural, folosind centrale de apartament, dar și sobe cu randamente extrem de scăzute (cel puțin 250.000 de locuințe). Aproximativ 3,5 milioane de locuințe (marea majoritate în mediul rural) folosesc combustibil solid – majoritatea lemne, dar și cărbune – arse în sobe cu randament foarte scăzut. Restul locuințelor sunt încălzite cu combustibili lichizi (păcură, motorină sau GPL) sau energie electrică. Peste jumătate dintre locuințele din România sunt încălzite parțial în timpul iernii. În loc de gaze, aceste locuințe pot trece trece pe panouri fotovoltaice, la pompe de căldură etc. Chiar dacă în prezent investițiile în energiile alternative sunt mai scumpe, trebuie spus că gazul natural nu este etern, chiar și dacă începe producția din Marea Neagră. Statul în loc să subvenționeze firmele care producătorii de energie regenerabilă sau pe cei care furnizează tehnologie aternativă, poate să-i ajute financiar pe cei care vor să apeleze la aceste tehnologii. De ce? Pentru că mărește profitul producătorilor de energie alternativă. În acest moment, costul cu producerea de energie ar fi de 40-50 de euro pe MW în România. În Portugalia, s-a făcut o licitație pentru producerea de energie cât mai ieftină și s-a scos un cost de 12 euro/MW din surse alternative. Noi nu avem radiațiile și condițiile din Portugalia, țară aflată la Oceanul Atlantic, dar o scădere la jumătate tot s-ar realiza dacă s-ar prelua modelul lusitan.
În schimb, România alege să investească în conducte de gaz. Țevile care vor fi trase la poarta gospodăriilor celor care doresc racordarea îi vor costa pe toți consumatorii de gaze. Mai mult, există posibilitate ca acele țevi să fie importate din Turcia sau Ucraina, pentru că România nu produce așa ceva. Așa s-a întâmplat cu conducta de jumătate de miliard de euro BRUA 1. Cei aproape 500 de kilometri de țeavă au fost luați din străinătate. Această conductă riscă să rămână goală sau să fie umplută cu gaz de la Gazprom pentru că nu există încă acorduri cu producătorii de gaze. Gândită ca o investiție prin care să se asigure o alternativă la gazul rusesc, BRUA 1 devenit puțin importantă pentru doi dintre actorii implicați în proiect: bulgarii și ungurii (care s-au regrupat către alte proiecte regionale).
Modelul olandez nu exclude gazul din economie. Acesta își va avea rostul în continuare în mixul de resurse energetice iar centralele mari vor continua să utilizeze această sursă energetică. În plus, tehnologia va avansa în următorii ani în sensul că vor exista capacități de captare a gazelor naturale și de utilizarea hidrogenului ca sursă de energie nepoluantă.
În România, nevoile de investiții în sectorul energetic sunt enorme. Conform Planului Național Integrat de Energie și Schimbări Climatice 2021-2030, necesitățile cumulate de investiții pentru îndeplinirea obiectivelor energetice și climatice sunt estimate la aproximativ 150 miliarde de euro, adică, în medie, anual, echivalentul a peste 7% din PIB-ul din 2019. În contextul actual, înlocuirea gazelor naturale cu alți vectori energetici va necesita investiții masive în noi capacități de producție, precum și în rețelele de transport și distribuție.
