„În ţara noastră sunt deja instalaţi aproape 700 MW din surse eoliene. Astfel, România, Polonia şi Turcia sunt principalii actori în energie eolioană din estul Europei. Întâi, pentru că sunt ţări cu întindere mare, toate trei au ieşire la mare (unde bate vântul puternic) şi au deja mulţi megawatti instalaţi în parcuri eoliene”, a spus Ionel David.

În timp ce Polonia avea la sfârşitul anului trecut circa 1.100 MW instalaţi în ferme eoliene, în Croaţia şi Serbia investiţiile în sector sunt minore sau nu există (cum e cazul Serbiei).

„Energia produsă din surse regenerabile, cum este cea eoliană (de vânt), este o energie curată, fără emisii. Ca un exemplu, 1 MW instalat într-o unitate pe cărbune poluează cu o tonă de emisii de dioxid de carbon, iar 1 MW la o termocentrală pe gaze naturale, cu o jumătate de tonă de emisii de dioxid de carbon”, a precizat oficialul asociaţiei.

De asemenea, preşedintele Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană, Dana Duică, a afirmat că până în prezent au fost create aproximativ 2.000 de locuri de muncă în sectorul eolian din România.

Totodată, potrivit asociaţiei, România şi-ar putea dubla până la sfârşitul acestui an capacităţile de producţie electricitate din surse eoliene, până la 1.000 MW, de la circa 500 MW la sfârşitul anului trecut.

În prezent există deja aproape 700 MW instalaţi din surse eoliane, faţă de numai 14 MW în ianuarie 2010. Între companiile care dezvoltă ferme eoliene în România, cele mai multe în Dobrogea, sunt: CEZ, Enel, Iberdrola, OMV Petrom, Blue Planet, Martifer, Monsson Alma, Alstom, Bogaris, EDP Renovaveis şi Verbund.

Totodată, până în 2015, ar putea fi puse în funcţiune unităţi noi de producere electricitate din surse eoliene de până la 3.500 MW şi de 5.500 MW până în 2020.

Producţia de electricitate a României este acoperită în prezent din surse hidro (25-30%), nucleare (18%), şi cărbune (40%). Unităţile de producţie a energiei electrice au în prezent o capacitate instalată totală de 20.400 MW, însemnând circa 6.500 MW din surse hidro, alţi 1.400 MW din surse nucleare şi 12.500 MW în termocentrale.

În plus, potrivit unei strategii elaborate de Ministerul Economiei, în 2035 am putea avea unităţi de producţie electricitate cu o putrere totală de aproape 24.000 MW (din care 8.000 MW din surse hidro, 5.000 MW din surse nucleare, termocentrale de 10.000 MW, iar alţi 1.000 MW vor reprezenta centrala de la Tarniţa-Lăpuşteşti).