Datoria publică va crește în acest an cu 25% față de 2020, ajungând la nivelul de 609,77 miliarde de lei, adică 54,6% din PIB. Față de 2019. datoria va fi cu 63% mai mare. Practic, în guvernarea PNL din 2020 și în cea PNL-USR PLUS-UDMR se adună în plus 235,95 miliarde de lei.

Dacă în 2019, datoria publică reprezenta 35,3% din PIB, în 2020 a sărit la 46,7% din PIB iar în 2021 aceasta va fi de 54,6% din PIB. Acest salt brusc este alimentat în mare parte de criza de coronavirus, statul fiind nevoit să se împrumute mai mult, și pentru că s-au plătit niște restanțe din trecut, precum plata concediilor medicale către companii sau plata TVA de rambursat.

Memorandum privind Strategia de administrare a datoriei

Într-un document guvernamental, numit Memorandum privind Strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale 2021-2023, se arată că estimările privind evoluția datoriei guvernamentale brute sunt de încadrare a acestui indicator la un nivel sustenabil ce nu va depăși 55,0% din PIB.

Citește și: Cîţu: În medie, datoria publică a ţărilor membre UE creşte cu 20 puncte procentuale în 2020. Prin comparaţie, în România datoria publică creşte cu doar 7 puncte procentuale

În conformitate cu prevederile Legii responsabilității fiscalbugetare nr. 69/2010, având în vedere că datoria publică se situează în prezent în intervalul 45% – 50% din PIB, Ministerul Finanțelor va prezenta Guvernului un raport privind justificarea creșterii datoriei guvernamentale și propuneri pentru menținerea acestui indicator la un nivel sustenabil.

Având în vedere că la sfârșitul anului 2020, ponderea datoriei guvernamentale, calculată
conform metodologiei UE, s-a situat la un nivel de 47,3% din PIB, depășind plafonul de
47% din PIB prevăzut în OUG nr. 201/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe
anul 2020, ca urmare a contractării de datorie publică în vederea acoperirii necesităților
de finanțare ale deficitului bugetar (9,67% din PIB conform execuției preliminate),
consolidării rezervei financiare în valută la dispoziția Trezoreriei Statului și asigurării
refinanțării parțiale a nevoilor de finanțare din anul 2021, MF urmează să prezinte Guvernului un raport privind justificarea creșterii datoriei cu propuneri pentru menținerea
acestui indicator la un nivel sustenabil.

Riscuri în administrarea datoriei publice

Principalele riscuri asociate ipotezelor macroeconomice din scenariul de bază arată că, prin prisma deciziilor de politică monetară anticipate/estimate atât pe plan intern, cât și extern, se anticipează menținerea unui context de piață relativ stabil pentru a doua
jumătate a anului 2021.

Riscul de refinanţare şi cel al ratei dobânzii aferente datoriei denominate în moneda naţională, deși s-au menținut la un nivel relativ constant pe tot parcursul anului 2020, sunt
în continuare riscuri asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale care nu trebuie
neglijate și care trebuie corelate cu al treilea obiectiv al Strategiei, respectiv cel de
dezvoltare a pieţei interne de titluri de stat. Totodată în scopul limitării riscului de
refinanțare și de lichiditate Ministerul Finanțelor va continua politica de menținere a unei
rezerve financiare în valută la dispoziția Trezoreriei Statului care să acopere până la 4 luni
din necesarul brut de finanțare, politică care va trebui corelată cu necesitățile de finanțare
și cu măsurile care se vor lua de către autoritățile române pentru corectarea deficitului
excesiv, dar și al celor întreprinse în contextul combaterii efectelor pandemiei COVID.
În ceea ce privește riscul valutar acesta trebuie de asemenea corelat cu al treilea obiectiv
al Strategiei, respectiv de dezvoltare a pieţei interne de titluri de stat și de asigurare a
finanțării preponderent din moneda națională

Analiza indicatorilor de risc a fost realizată prin modelul Cost – Risk Analysis dezvoltat cu
sprijinul Băncii Mondiale, în baza rulării unor scenarii (strategii alternative de finanțare)
care reflectă riscurile aferente proiecţiilor macroeconomice având la bază indicatorii
macroeconomici, cât şi de obiectivul de dezvoltare a pieţei interne a titlurilor de stat.

De unde vin banii

Principiile care stau la baza deciziilor de finanţare în perioada 2021-2023 sunt:
1. Finanțarea preponderent în monedă națională, în vederea dezvoltării pieței interne a
titlurilor de stat și a diminuării expunerii la riscul valutar, dar ținând cont de capacitatea
de absorbție a pieței interne, și, în general, de cererea pentru instrumentele de datorie
în lei, precum și de necesitatea diversificării bazei de investitori în titlurile de stat. În
condițiile unor nevoi de finanțare ridicate, datorate deficitelor bugetare excesive,finanțarea netă (deficitul bugetar) se va realiza în mod relativ echilibrat din surse interne și externe.
2. Realizarea unui profil cât mai uniform al rambursării datoriei, evitând pe cât posibil
concentrarea rambursărilor de rate de capital/refinanțărilor de titluri de stat pe termen
scurt, inclusiv prin realizarea de operațiuni de administrare a pasivelor (răscumpărări
anticipate sau preschimbări de titluri de stat).
3. Atenuarea riscului de refinanțare și a riscului de lichiditate prin menținerea unei
rezerve în valută la un nivel confortabil.
4. În procesul de finanţare externă se va avea în vedere contractarea de datorie
preponderent în EUR și accesarea oportunistă a piețelor internaționale de capital în
USD sau în alte valute, avându-se în vedere extinderea maturității medii a portofoliului
de datorie guvernamentală, precum și raportul cost/risc asociat acesteia și diversificarea bazei investiționale, în condițiile utilizării instrumentelor financiare derivate (swap valutar) după încheierea documentației specifice cu contrapartide eligibile.
5. În implementarea planului de finanțare se va avea în vedere introducerea emisiunilor
de obligațiuni verzi, în funcție de finalizarea Cadrului general pentru obligațiuni verzi la
nivel suveran, prin eforturi coordonate la nivelul ministerelor de linie și identificarea
cheltuielilor/proiectelor care vor face obiectul finanțării prin aceste obligațiuni.
6. Emisiunile în EUR pe piața internă vor fi avute în vedere doar în contextul cererii
specifice exprimate de investitorii locali, pe maturități medii, în funcție de condițiile de
piață și de apetitul manifestat de către mediul investițional, în condițiile unui raport
maturitate/cost avantajos.
7. Menținerea sub control a expunerii la riscul de rată de dobândă, prin limitarea ponderii
datoriei care își modifică rata dobânzii într-un an și a perioadei medii până la următoarea modificare a ratei de dobândă pentru întregul portofoliu de datorie.
8. Utilizarea instrumentelor de finanțare oferite de către instituțiile financiare internaționale, inclusiv a celor instituite la nivelul Uniunii Europene, avându-se în vedere termenii și condițiile avantajoase oferite de acestea.

Aceste principii sunt exprimate ca intervale ţintă indicative pentru principalii indicatori de
risc care să permită flexibilitate în administrarea datoriei publice guvernamentale pentru a
răspunde la modificarea condiţiilor de pe piețele financiare, astfel:

În funcție de condițiile din piață, Ministerul Finanțelor are în vedere pre-finanțarea parțială
a necesităților de finanțare, în prima parte a anului, politică pe care intenționează să o
continue și în anii următori în funcție de condițiile și ferestrele de oportunitate de pe
piețele financiare externe. Aceasta este o practică comună de asigurare a necesităților de
finanțare a agențiilor de management a datoriilor la nivelul UE, diminuând în acest fel
presiunea privind asigurarea surselor de acoperire a necesităților de finanțare pe
parcursul anului curent, în condițiile existenței unor volume de răscumpărare a datoriei
mai mari în prima parte a anului.

În concluzie, în condițiile unor deficite bugetare ridicate pe termen mediu (peste 3% din
PIB), emiterea de datorie nouă necesară acoperirii unor necesități de finanțare ridicate de
pe piața internă trebuie să țină cont de capacitatea de absorbție a pieței interne şi de
caracteristicile deținătorilor de titluri de stat emise pe această piață (sectorul bancar fiind
încă principalul deținător, deși ponderea acestuia în total a scăzut ușor sub 50%). Acest
factor de risc poate fi diminuat pe termen lung prin creșterea cererii din partea
investitorilor instituționali, cum ar fi fondurile de pensii sau alți participanți de pe piața de
capital, cum ar fi fondurile locale de administrare de active și societățile de asigurări.