Producătorul de gaze a lansat în SEAP un contract pentru un studiu care să îi prezinte ce variantă este mai bună: investiție de la 0 într-o unitate de procesare sau achiziția unei deja existente. Dacă a doua variantă va fi relevată ca cea mai bună de către studiu, atunci acest lucru înseamnă că Romgaz nu are decât să se pună la masa negocierilor cu Ioan Niculae, patronul InterAgro, pentru că el deține 6 astfel de fabrici, care acum sunt închise din motive de insolvență, dar nu au fost tăiate, deci sunt încp funcționale. În afară de InterAgro, în România se mai produc îngrășăminte doar de către Azomureș(mai complexe, din categoria azotaților), care este a elvețienilor de la Ameropa. În rest, importuri, din care rezultă un deficit comercial de 0,7 miliarde de euro anual. Decizia Romgaz de a intra pe piața îngrășămintelor are sens economic. În primul rând, compania are resursa: 70% din costuld e producția al îngrășămintelor reprezintă gaz. În al doilea rând, este vorba despre costuld e oportunitate. Valoarea gazului se triplează în chimie față de varianta clasică de utilizare a sa, pentru încălzire. Este mai mult și decât folosirea lui pentru generarea de electricitate, unde valoarea de multiplicare este 2. Partea mai puțin bună este că Romgaz nu are experiență în domeniul fertilizatorilor.

Studiul va costa 1,05 milioane lei și va dura 4 luni, potrivit caietului de sarcini publicat în Serviciul Integrat al Achizițiilor Publice. Ofertele trebuie depuse până în 22 februarie.

Articolul integral pe COTIDIANUL.