Russell McGregor: „Noi, Johann Strauss Ensemble, am luat decizia de a oferi sprijinul nostru României. Politica și Cultura nu ar trebui amestecate”

Astăzi… Cancelarul Austriei, Karl Nehammer, a declarat, înaintea reuniunii Consiliului European de la Bruxelles, că a discutat cu președintele Klaus Iohannis despre problema Schengen.
Astăzi… am realizat acest interviu cu Russell McGregor, dirijorul Johann Strauss Ensemble.
În timp ce unii români declară că nu vor să mai încurajeze brandurile austriece, alții își cumpără bilete la Concertul de Crăciun pe care Johan Strauss Ensemble îl va susține la București pe 22 decembrie.
  

– Fiecare iarnă vine cu bucuria de a intra în spiritul Crăciunului. Numele tău este un brand asociat cu evenimentele care au loc iarna. Cel puțin așa te cunoaște România… A fost aceasta strategia pe care ai avut-o de la început sau este ceva ce s-a transformat și consolidat în timp?
De fapt, nu a fost planificat să fie așa. Am fost invitați pentru prima dată să susținem un concert în Sala Palatului în 2005. A fost foarte reușit și am fost extrem de surprinși să simțim răspunsul atât de frumos al celor 4.000 de oameni care au fost în sală la acel concert. Anul următor am concertat și la Brașov și Sibiu, nu doar la București și de atunci a apărut conceptul concertelor noastre de Crăciun în România. În următorii 13 ani, până la venirea pandemiei, am continuat să susținem până la 12 concerte în fiecare an în turneu.

– Spui că „muzica mângâie, inspiră, aduce oamenii împreună și face lumea un loc mai bun”. Aceasta este starea de spirit a prezentului. Dar care este prima amintire care îți vine în minte din momentul în care ai decis că Muzica este Calea ta?
Cred că după ce am trecut cu toții în ultimii doi ani este și mai important să avem în viața noastră acest echilibru. Nu există un anume moment care să mă fi influențat în Muzică, mai cu seamă că mult timp după ce am absolvit studiile cu vioara nu știam ce ar trebui să fac în acest domeniu. Când am ajuns în Viena am decis, am simțit că aici este locul meu. Mergeam cu regularitate la concerte la faimoasa sală de concerte Musikverein și ascultam cele mai bune orchestre și muzicieni ai lumii, interpretându-și arta. Mi-am dorit să fac tot posibilul să fiu parte din această lume. Deci, cred că ceea ce m-a inspirat a fost dorința de a ajunge la un nivel cât mai înalt al artei mele.       

– În formarea ta, care au fost cele mai importante etape? Cine te-a inspirat?
La 15 ani am fost acceptat la o școală de muzică, o Academie pentru tineri artiști. Apoi mi-am continuat studiile la Victoria College of Arts din Melbourne. După ce mi-am obținut licența în Muzică, am continuat cu studii universitare care au pus accentul pe dirijat. Sincer, nu am avut ambiția de a fi dirijor cu orice preț, dar mi-am dorit să înțeleg nuanțele de finețe atunci când deslușeam partiturile. Niciodată în anii în care începusem să am concerte nu mi-a trecut prin minte să renunț la studii. Știam că acele instituții ale căror cursuri le urmam erau menite să mă învețe „meșteșugul” dirijatului și mereu am încercat să învăț cât mai mult. Donald Scotts, cel care mi-a fost profesor de vioară timp de 8 ani, era și concertmaestru al Melbourne Symphony Orchestra și el nu numai că a fost inspirația mea, dar m-a și învățat foarte multe despre viața unui muzician și despre businessul din acest domeniu. În acea perioadă chiar ascultam mai mult muzică pop și rock decât clasică. Îmi plăceau foarte mult Simon&Garfunkel, Barbara Streisand și, desigur, dragii mei australieni AC/DC. Și astăzi îmi place muzica lor.

„Am avut șansa să lucrez cu unii dintre cei mai mari artiști ai lumii, precum Luciano Pavarotti, Plácido Domingo și José Carreras”

Mai târziu, când cariera ta a pășit la nivelul următor, care au fost Marile Întâlniri?
Am avut șansa să lucrez cu unii dintre cei mai mari artiști ai lumii, precum Luciano Pavarotti, Plácido Domingo și José Carreras. Aceste Mari Întâlniri au avut loc în Australia, unde fiecare dintre aceste mari nume a fost în turneu. Acum vreo 8 ani mi s-a propus să fiu concertmaestru în proiectul lui José Carreras care însemna concertele din Abu Dhabi. A fost o încântare extraordinară să lucrez din nou cu un asemenea profesionist și artist deosebit și chiar ne-am amintit cu plăcere de turneul de demult din Australia. Atât de bine încât, doi ani mai târziu, orchestra Ambassade din Viena a fost invitată să cânte cu José Carreras în Bahrain, dar doar cu condiția ca eu să fiu concertmaestru. Și apoi, pentru concertul său de Adio din Viena mi s-a propus încă o dată să fiu concertmaestru. Am acceptat cu bucurie această onoare și nu voi uita niciodată muzica din acea seară. În 1985 am cântat pentru Prințesa Diana și apoi pentru Prințul Charles, la Palatul Guvernului în Melbourne. A fost o încântare să le fiu prezentat Majestăților sale și m-am bucurat că am putut să și vorbim despre muzică. De asemenea, am avut șansa să îl întâlnesc pe Billy Joel, pentru că fratele lui este, de asemenea, dirijor și îmi este bun prieten. După ce am stat și am ascultat în cabina de înregistrare muzica lui Billy pe care a compus-o pentru pian, fiind înregistrată în sala de concerte din Viena, am avut două seri de discuții el, iar cea mai mare parte a conversației a fost despre compoziția muzicii pop. Pentru mine a fost și este unul dintre cei mai buni compozitori pop/rock. Se pare că nu avem prea mulți compozitori de acest calibru de compozitori în zilele noastre, care să poată compune în mod constant piese care să ajungă în vârful topurilor.

– Ești dirijorul Orchestrei Palatului Schönbrunn, unul dintre cele mai importante puncte de interes în Viena. Cum ai fost ales pentru această poziție și ce te fascinează în activitatea ta?
Am fost alături de Schönbrunn Palace Orchestra din prima zi de la înființare. Cel care deține orchestra, Dl. Peter Hosek, îmi este prieten și m-a invitat să fiu parte din visul său și să dăm împreună startul concertelor. Cânt și dirijez cam 80 de concerte pe an cu această orchestră și avem în repertoriu Mozart, Haydn, Schubert, Strauss și Lehár precum și alți compozitori vienezi. Cele mai multe concerte au loc în Oranjerie. Fascinant este că și Mozart și Salieri și-au interpretat compozițiile în acest salon. De fapt, „Der Schauspieldirektor” singspiel a fost interpretat pentru prima dată în acest salon, la dorința Împăratului Franz Joseph al II-lea. Chiar aici, exact unde susținem concertele astăzi. Pe mine mă încearcă sentimente minunate și chiar și de modestie atunci când urc pe podiumul dirijorului știind că este exact locul unde pășea Mozart.   

– Numele tău este legat de Johann Strauss Ensemble. De ce ai ales acest nume pentru orchestră? Este o orchestră privată sau este finanțată de statul austriac?
Și Johann Strauss Ensemble și Schönbrunn Palace Orchestra sunt deținute de entități private. Niciuna dintre cele două orchestre nu este finanțată din banii publici ai Guvernului austriac. Johan Strauss Ensemble a apărut în 1985, iar eu am fost numit Director Artistic în 2004. Deci deja exista reputația acestui proiect care era respectat pe scena muzicală.

Întrebarea-clișeu: care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai de pe scenă?
Când am cântat cu Cei Trei Tenori a fost special pentru mine, dar trebuie să recunosc că turneele în România sunt și ele foarte speciale pentru noi, pentru că venim aici de atâția ani, mi-am făcut mulți prieteni care fac ca experiența concertelor să fie speciale în multe orașe. Pentru un concert care a avut loc la Sibiu au fost invitați 20 de copii de la un orfelinat. Cu câteva săptămâni înainte să susținem concertul, am întrebat managementul dacă ar fi posibil ca acești copii să cânte colinde pe scenă, alături de noi. Au acceptat ideea și imaginea aceea de bucurie, entuziasm și mândrie e ceva de ținut minte. Ne-a fost greu să ne stăpânim lacrimile.

Cel mai dificil concert?
Aici, răspunsul este simplu. Odată, după ce am cântat în Iași, am trimis instrumentele voluminoase și valizele în autobuzul care a plecat imediat spre București. Motivul a fost acela că a doua zi urma să luăm un avion de mici dimensiuni, în care nu era posibil să urcăm cu tot acel bagaj. Din păcate, în acel autobuz a fost pusă și valiza cu partituri. În seara respectivă a nins și am aflat că autobuzul a rămas blocat pe drum. Autobuzul reușise să parcurgă 250km în 8 ore! Iar noi am aflat acest lucru când am aterizat la București, cu două ore înainte de concert. Am fost nevoiți să ne organizăm și să primim de la Viena partiturile necesare prin fax – nu exista niciun cloud sau drive pe vremea respectivă! Primul concert sold out la Sala Palatului era la ora 16.00 și am urcat pe scenă în hainele de stradă, având partituri doar pentru primele două piese. M-am întors către public și le-am spus oamenilor cele întâmplate și i-am rugat să aibă îngăduință pentru că partiturile vor veni în timpul concertului, pe măsură ce se reușea multiplicarea celor transmise prin fax. Publicul a fost minunat și, până la urmă, am cântat o oră și jumătate, fără pauză. Sigur, programul nu a fost acela pe care îl pregătisem și repetasem, au fost piesele trimise pe fax. Dar întâmplarea aceea a arătat cât de talentați și adaptabili sunt muzicienii din Johan Strauss Ensemble. Acela a fost cel mai dificil concert!

– Cât de mult este influențat repertoriul vostru de trendurile internaționale din muzică?
Nu decid programul de concert în funcție de trenduri, eu îmi doresc să aduc întotdeauna ceea ce cred că i-ar plăcea publicului să asculte. Programele mele de concert vor include întotdeauna lucrări preferate ale Dinastiei Strauss, dar încercăm să includem și lucrări mai puțin cunoscute, ca să avem un melanj plăcut. Și încerc întotdeauna să introduc în program muzică specifică țării în care ne aflăm în turneu. Și nu uităm nici de piesele mai distractive, în care invităm publicul să ni se alăture, în fel și chip.    

– Promovarea activității tale și a Johan Strauss Ensemble se concentrează pe evenimentele care au loc iarna. Dacă ne referim la businessul din spatele artei, sumele pe care le primiți în această perioadă sunt suficiente să asigure activitatea întregului an?
Ar fi foarte bine, dar, din păcate, sumele acestea nu acoperă întreg anul. Avem o profesie minunată, care cere multă pricepere, precizie, adaptabilitate și energie necesare întregului an. realitatea este că multe țări ne invită să susținem concerte în perioada cuprinsă înaintea Crăciunului și până în Anul Nou, dar nu putem fi în același timp în mai multe locuri. Japonia este, desigur, o piață mare pentru acest gen de muzică și sunt foarte multe proiecte din Viena care concertează acolo în această perioadă. Noi am luat decizia să rămânem în Europa și, de exemplu, să venim în România pentru că ne-a plăcut întotdeauna reacția publicului de aici. Nu ne-am dori acum să fim nicăieri altundeva.

Sunt mulți muzicieni care, în perioada Sărbătorilor, se reunesc în proiecte sub nume care „dau bine”. Sfătuiește-ne cum să decidem între ceea ce merită și ceea ce e doar o capcană cu un marketing iscusit!
Ai dreptate. Sunt ansambluri și orchestre care călătoresc în multe țări, chiar și în România, care folosesc numele capitalei Austriei, Viena și care declară că prezintă muzică vieneză pentru a-și vinde concertele. Aceste grupuri nu au nimic în comun cu Viena și tradiția muzicală de acolo și de aceea este bine să verificați întotdeauna pe internet și să analizați informațiile pe care le găsiți. O să fiți surprinși și poate chiar dezamăgiți, uneori.   

– Sunt foarte mulți români care vin să vadă Viena iarna și să se plimbe în Târgul de Crăciun. Acum câteva săptămâni am văzut o fotografie în social media de la o stație de benzinărie – celebră și la noi – de lângă Viena și toate mașinile de la pompe aveau numere de România. După cum știi, Austria a blocat aderarea României în Spațiul Schengen. Care este părerea ta despre acest fapt. În doar câteva zile o să ai concert la București… Aceste chestiuni politice îți afectează turneul?
Cu siguranță că decizia care a fost luată nu reflectă opinia tuturor austriecilor. Eu și colegii mei din Johan Strauss Ensemble nu înțelegem și nu acceptăm această decizie, deloc. În ansamblul nostru avem 7 membri care vin din alte țări din Europa și din afara ei și deseori ne-am confruntat cu dificultăți birocratice care au reprezentat dezavantaje. Am luat decizia de a aborda acest subiect la începutul fiecărui concert și de a oferi sprijinul nostru României. În acest sens am adăugat „Balada” lui Ciprian Porumbescu în semn de simbol de unitate. A fost un moment superb în concert! Nu ne-am confruntat cu probleme până acum și nu mă aștept să apară probleme la publicul care va veni la concertul din București. Muzica este limbajul universal și aduce oamenii împreună așa cum nimic altceva nu o poate face. Și, după câte îi cunosc pe români, sunt sigur că înțeleg că Politica și Cultura nu ar trebui amestecate.

– Ce îți place cel mai mult de Crăciun?  
În ultimii 17 ani, cel mai mult m-am aflat în România, de Crăciun. Și nu am fost cu familia… Deci, aș spune că îmi place să privesc publicul și îmi place entuziasmul copiilor. Crăciunul este o sărbătoare cu multe tradiții, care diferă de la o țară la alta. Pentru mine, importante sunt reunirea familiei, încercarea de relaxare – care nu este ușoară întotdeauna, și bilanțul anului care a trecut precum și planurile pentru anul care va veni.

– Cu cine îți vei petrece Crăciunul în acest an?
Îmi voi petrece Crăciunul cu familia, în Austria. Din păcate, nu mi-am mai petrecut Crăciunul în Australia natală de 18 ani. Dar am fost aici, la voi, cu „familia românească” formată din publicul drag de aici.

– Care este cel mai frumos Crăciun pe care l-ai petrecut, până acum?
Într-un an am început Ziua de Crăciun cu un mic-dejun cu prietenii pe plajă și apoi ziua a continuat cu vizite la rude. Uneori, să ajugi neinvitat undeva poate fi cu adevărat o surpriză de Crăciun.

Profesia ta îți permite să ai o viață de familie împlinită?
Da. Sunt foarte conștient și mă asigur că, în afara turneelor lungi, pentru celelalte concerte cânt și apoi mă întorc acasă cu primul avion. Plănuim vacanța de vară precum și alte scurte perioade de concediu cu mult timp înainte și nu iau concerte în acele perioade.

Care este cel mai drag dar pe care l-ai primit?
Cu siguranță familia mea și cele trei fiice. Sunt cel mai de preț dar al vieții!

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed