O treime din suprafața totală a României este expusă la deșertificare iar în unele zone deja vem imagini precum în Sahara. Un film postat de Radio România Antena Satelor arată de altfel un câmp arid în zona satelor Romanu-Găvani, județul Brăila. Într-un raport al Curții Europene de Conturi se arată că autoritățile române au estimat că suprafața expusă la deșertificare, caracterizată de o climă aridă, semiaridă sau uscat-subumedă, este de aproximativ 30 % din suprafața totală a României, situându-se în cea mai mare parte în Dobrogea, în Moldova, în partea de sud a Câmpiei Române și în Câmpia de Vest.
Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, susține că aproape 70% din suprafaţa ţării a intrat într-un proces de aridizare din cauza schimbărilor climatice, iar irigaţiile nu mai sunt suficiente pentru a proteja culturile de temperaturile extrem de ridicate. Într-un interviu acordat AGERPRES, Tabără a susţinut că fermierii români trebuie să cultive hibrizi rezistenţi la perioadele lungi de secetă, dar şi să modifice tehnologia pe cultură, respectiv să semene mai devreme pentru a putea evita temperaturile caniculare. Totodată, Tabără a afirmat că România ar putea cultiva „cu succes” multe alte plante care provin din zonele calde, cum ar fi măslinul, dar ar putea produce şi smochine, kiwi, susan, ricin sau bumbac, dacă s-ar face într-un sistem coordonat.
România de sud și de vest se transformă ușor-ușor într-o mică Sahara. În sudul județului Dolj, deșertul a luat forma unei fâșii de aproape 30 de kilometri, care se întinde de la Dăbuleni, Sadova, Dăneţi, Mârşani până spre Bechet, aproape de Dunăre. Pe vremuri, aici se cultivau cereale și puteau fi văzute livezi și vii. De asemenea, Câmpia de Vest, de-a lungul granițelor cu Ungaria și Serbia, în zona Gaiu Mic – Beba Veche, este afectată în egală măsură. Aici, avem parte de ani cu secetă extremă urmați de ani cu precipitații peste limitele normale, iar excesul de ploi și inundațiile duc și ele la distrugerea stratului de cernoziom. De la Sânnicolau Mare până la Ciacova există deja zone în care chiar și pânza freatică a dispărut aproape complet.
Deșertificarea este o formă de degradare a terenurilor în zonele uscate. Aceasta reprezintă o amenințare tot mai mare în UE. Perioada lungă de temperaturi ridicate și de precipitații reduse din vara anului 2018 ne-a reamintit importanța stringentă a acestei probleme. Scenariile privind schimbările climatice arată o creștere a vulnerabilității la deșertificare în UE în decursul acestui secol, cu creșteri ale temperaturilor și ale perioadelor de secetă și cu mai puține precipitații în sudul Europei. Efectele acesteia vor fi deosebit de acute în Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Cipru, Bulgaria și România, se arată în raportul Curții Europene de Conturi. Curtea a constatat că riscul de deșertificare în UE nu era combătut în mod eficient și eficace. Deși deșertificarea și degradarea terenurilor reprezintă amenințări tot mai mari, măsurile luate pentru combaterea deșertificării sunt lipsite de coerență. Încă nu există o viziune comună la nivelul UE cu privire la modul în care se va atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030. Curtea recomandă Comisiei următoarele: îmbunătățirea înțelegerii fenomenelor de degradare a terenurilor și de deșertificare în UE, evaluarea necesității de a consolida cadrul juridic al UE în ceea ce privește solul și intensificarea eforturilor depuse de Comisie în vederea îndeplinirii angajamentului asumat de UE și de statele membre de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.
Agenția Europeană de Mediu arată că în Europa Centrală, de Sud și de Est, sunt 14 milioane de hectare, adică 8% din teritoriu, care au o sensibilitate ridicată la deșertificare. Partea afectată crește până la peste 40 de milioane de hectare, dacă se iau în considerare și sensibilitățile moderate. Situația este cea mai gravă se află în sudul Portugaliei, o mare parte din Spania, Sicilia, sud-estul Greciei, în Cipru și în zonele care se învecinează cu Marea Neagră, în Bulgaria și România. Deșertificarea este definită de Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (United Nations Convention to Combat Desertification – UNCCD) ca fiind „degradarea terenului în zone aride, semiaride și uscat-subumede, cauzată de diverși factori, incluzând variațiile climatice și activitățile umane”. Deșertificarea este atât o consecință, cât și o cauză a schimbărilor climatice. Ea poate fi cauzată, inclusiv, de practici de gestionare nesustenabilă a terenurilor. Deșertificarea amplifică schimbările climatice, întrucât terenurile afectate de acest fenomen își pierd capacitatea de stocare a carbonului și, prin urmare, volumul de gaze cu efect de seră pe care aceste terenuri le pot absorbi scade.
