Sectorul energetic a suferit cel mai rău săptămâna trecută, când a înregistrat cel mai sever declin din 2011 încoace, din cauza iminentei reveniri a Iranului pe piaţa de ţiţei şi a vremii blânde în SUA care a redus consumul de petrol şi gaz. Toate acestea, coroborate cu temerile referitoare la creşterea economică din China, au deteriorat situaţia şi pe pieţele de acţiuni din Asia, unde am înregistrat un declin record pe ultimii 3 ani şi jumătate, explică analiştii.
Ţiţeiul rămâne cap de afiş, iar preţul a căzut cu o treime numai de la întâlnirea OPEC încoace (4 decembrie 2015). Datele de pe piaţa de tranzacţionare chineză au redus grijile legate de cerere, după ce importurile au crescut în decembrie până la 7,8 milioane de barili, cu 10% mai mult decât cu un an înainte. Asta a ajutat preţurile să se stabilizeze la peste 30$/baril pentru câteva zile, însă vestea privind ridicarea sancţiunilor impuse Iranului a atras noi scăderi de preţ.
Întrebarea care rămâne este cât de rapid poate Iranul să-şi crească producţia. Un sondaj făcut de Bloomberg, la care a contribuit şi Saxo Bank, arată că Iranul ar putea să-şi sporească producţia cu 100.000barili/zi pe lună şi, în termen de 6 luni, cam cu 400.000barili/zi în total.
‘După ani buni de sancţiuni şi lipsa investiţiilor, ne îndoim că Iranul poate pur şi simplu să inunde piaţa cu petrol: îi va lua ceva vreme până va atinge potenţialul maxim. Dacă se va întâmpla aşa, preţul petrolului se va stabiliza. Ce e sigur, totuşi, e că petrolul deja extras şi depozitat în stocuri în Iran trebuie să-şi găsească cumpărători imediat. Cercetările făcute de Reuters arată că mai multe transportoare cu capacitatea de 2 milioane de barili fiecare sunt pline ochi şi gata de navigat. Asta va creşte presiunea pe termen scurt, mai ales că încercarea ţiţeiului de a sta peste pragul de 30 dolari/baril nu prea a reuşit’, se arată în raport.
Impactul petrolului suplimentar care vine din Iran s-a văzut deja în relaţia dintre preţul Brent şi WTI, au adăugat specialiştii.
Riscurile geopolitice şi temerile legate de producţie, combinate cu creşterea rapidă a producţiei în SUA, au determinat scădere WTI faţă de Brent în 2010. Recenta decizie a SUA de a renunţa la interdicţia exportului de petrol a dus WTI şi Brent cam la acelaţi nivel. Extraproducţia din Iran va genera presiune pe Brent – indicele global de referinţă al preţului petrolului. Drept rezultat, am putea vedea WTI recâştigându-şi statutul premium până în decembrie 2017.
Creşterea stocurilor din Iran şi o a doua creştere consecutivă săptămânală a celor din SUA va extinde perioada de timp în care cererea ajunge din urmă oferta. Proiecţia pe termen scurt emisă de Energy Information Administration arată că nu ar trebui să ne aşteptăm la o reducere a inventarelor de ţiţei până în al treilea trimestru din 2017. Doar o reducere anticipată, bruscă, de stocuri – fie forţată de un faliment, fie agreată de producătorii majori – ar putea grăbi momentul de reechilibrare.
‘Cum evoluează preţul petrolului pe termen scurt? Tehnic vorbind, atât ţiţeiul Brent, cât şi cel WTI, au intrat în teritoriul supravânzării, deci ne aşteptăm la o consolidare după două săptămâni de scădere cu peste 20%. Dar, cu barili de petrol venind dintr-o direcţie nouă – Iranul – şi cu voci care strigă tot mai strident ’20 de dolari’, s-ar putea ca singura direcţie pe care s-o vadă preţul să fie Sudul’, au comentat analiştii.
