Consiliul Concurenței analizează tranzacția prin care AIK Energy LTD preia compania Valahia Gaz SRL. Părțile implicate în operațiunea de concentrare economică sunt active în sectorul gazelor naturale, desfășurând activități de furnizare de gaze naturale în regim concurențial, sector supervizat de către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei.AIK Energy LTD desfăşoară activităţi precum: extracția gazelor naturale, comercializarea angro cu electricitate, comercializarea angro cu gaze naturale, vânzarea en-gros de țiței și produse petroliere. În România, activitatea AIK se desfășoară printr-un sediu secundar – AIK Energy LTD – sucursala Bucureşti, care are ca obiect principal de activitate comercializarea combustibililor gazoși prin conducte.

Valahia Gaz SRL are ca principal obiect de activitate comercializarea combustibililor gazoși prin conducte. Conform datelor ANRE, compania este unul dintre cei mai mari importatori de gaze din România.

Valahia Gaz reprezintă un mare mister pentru că s-a ivit în piața de gaze peste noapte, culmea într-o perioadă în care importurile de gaze au crescut brusc, favorizate de OUG 114. Conform INS, în primele șapte luni ale anului, importurile au fost cu aproape 60% mai mari decât ianuarie-iulie 2018. Conform Hotnews, Valahia Gaz a înregristrat la 31 decembrie 2018 o datorie la bugetul de stat de 11,1 milioane de lei, aceasta crescând la 31 martie 2019 la 52,8 milioane de lei. Administratorul Valahia Gaz este un român, Spiridon Damian. Acesta are 54,6% din capital, iar restul apare în dreptul unui cetățean georgian, Msuknishvili Dimitri. Conform Profit.ro, care citează Rise Project, Spiridon Damian era în 2015 coordonator al PNȚCD Dâmbovița, iar în 2008, Spiridon a fost deconspirat de CNSAS ca fost colaborator al Securității. În același an 2008, a vrut să candideze la Primăria Capitalei ca reprezentant al Partidului Verde. Un document al CNSAS arată că în 2009 instituția a câștigat un proces împotriva acestuia. EVZ a scris, de asemenea, că o firmă deținută de Spiridon Damian, Total Corporate Investment Group, a fost deținută înainte de o societate din Elveția, Total Asset Management, o firmă cu acționariat ascuns „racordată la afacerile mai multor milionari din spațiul ex-sovietic și cu legături cu foști ofițeri de informații ai URSS”. Unul dintre aceștia ar fi Boris Golovin, cetățean româno-moldovean, fost ofițer în trupele speciale Spetsnatz, aflate sub controlul GRU, serviciul secret de informații militare externe al Rusiei. Potrivit Linx, Golovin s-a implicat în retehnologizarea Complexului Energetic Hunedoara, un eșec răsunător care a făcut ca România să plătească 21 de milioane de dolari. În paralel, firmele lui Golovin alimentau cu cărbune rusesc centrale electrice și de termoficare românești.

Ordonanța 114, zisă și a lăcomiei, scumpește gazele aduse din Rusia cu 23% iar cei mai mari câștigători din această afacere sunt importatorii, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. ”În baza unui calcul făcut de Asociația Energia Inteligență în anul 2019 , datorită OUG 114/2018 se vor achita mai mult cu 23% pentru gazele rusești față de situația în care această nu ar fi existat. Normele de aplicare a OUG 114 și alte reglementări secundare au stabilit care este cantitatea din producția internă care se va introduce în depozite în anul 2019, a stabilit care este cantitatea din producția internă care se duce la populație și prețurile la care sunt obligați producătorii să vândă. Astfel, s-a pus pe tavă importatorilor care este deficitul de gaze pe piață din România (gazele din producția internă nemaiputând să acopere întreg consumul de gaze din lunile de vara, și astfel forțându-se importul de gaze în România)”, susține Chisăliță.

Ordonanța lăcomiei a plafonat prețul gazelor produse în țară, de către OMV Petrom și Romgaz, și vândute populației la 68 lei/MWh. ”Stabilindu-se un preț plafonat pentru gazele care ajung la populație de 68 lei/MWh, adică pentru o parte din gazele produse în România, a crescut prețul pentru restul gazelor, furnizorii având tendința de a și menține câștigurile. Această tendința de creștere a prețului pe piață din România și falsă creștere a cererii de gaze prin acțiuni administrative a determinat că în România gazele importate să fie vândute mult mai scump decât gazele de pe piețele din jurul României și bineînțeles mult mai scumpe decât în situația în care nu ar fi existat OUG114/2018”, a mai spus Chisăliță.