Chiar şi turiştii spaţiali care fac coadă pentru călătorii de scurtă durată ar putea fi nevoiţi să rămână acasă dacă sunt expuşi riscului de anemie sau deficienţă de celule roşii în sânge, au spus cercetătorii.

Se ştie că astronauţii suferă de ”anemie spaţială”, dar până acum se credea că este temporară. Un studiu efectuat de NASA a numit-o ”o boală de 15 zile”.

Medicii au atribuit anemia distrugerii celulelor roşii din sânge sau hemolizei, care rezultă din schimbările fluidelor, pe măsură ce corpurile astronauţilor se adaptează la imponderabilitate şi din nou pe măsură ce se reacomodează la gravitaţie.

De fapt, anemia este ”un efect primar al mersului în spaţiu”, a spus dr. Guy Trudel, de la Universitatea din Ottawa, care a condus un studiu pe 14 astronauţi, finanţat de Agenţia Spaţială Canadiană.

”Atâta timp cât eşti în spaţiu, distrugi mai multe celule sanguine decât produci”, a explicat acesta.

 În mod normal, organismul distruge şi înlocuieşte aproape 2 milioane de globule roşii pe secundă. Echipa lui Trudel a descoperit că corpurile astronauţilor au distrus 3 milioane de globule roşii pe secundă în timpul misiunilor lor de şase luni.

”Am crezut că ştim despre anemia spaţială şi nu ştiam”, a spus Trudel.

Astronauţii au generat celule roşii suplimentare pentru a le compensa cele distruse. Dar, a întrebat Trudel, cât timp poate organismul să producă constant cu 50% mai multe celule roşii?

O misiune dus-întors pe Marte ar dura aproximativ doi ani, a estimat NASA.

”Dacă sunteţi în drum spre Marte şi… nu puteţi ţine pasul” cu nevoia de a produce toate acele celule roşii în plus, ”aţi putea avea probleme serioase”, a spus Trudel.

A avea mai puţine globule roşii în spaţiu nu este o problemă atunci când corpul este lipsit de greutate, a adăugat el. Dar după aterizarea pe Pământ şi, eventual, pe alte planete, anemia ar putea afecta energia, rezistenţa şi puterea astronauţilor.

La un an de la întoarcerea pe Pământ, globulele roşii ale astronauţilor nu au revenit complet la nivelurile de dinainte de zbor, a scris vineri echipa sa în Nature Medicine.

Trudel studiază, de asemenea, efectele imobilităţii asupra pacienţilor care sunt imobilizaţi la pat săptămâni sau luni de zile.

Noile descoperiri sunt similare cu ceea ce vede el la pacienţii săi, a spus el, ceea ce sugerează că ceea ce se întâmplă în spaţiu se poate întâmpla şi la pacienţii imobili.

”O soluţie pentru unii s-ar putea aplica şi celorlalţi”, a spus el.

Sulekha Anand, care cercetează fiziologia umană la Universitatea de Stat din San Jose şi nu a fost implicată în studiu, a fost de acord cu aceste concluzii.

”Descoperirile au implicaţii pentru înţelegerea consecinţelor fiziologice ale zborului spaţial şi ale anemiei la pacienţii de la sol”, a spus ea.

Echipa lui Trudel studiază modalităţi de a rezolva problema, a spus el.