Recent, guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care poate aloca sume din fondul de rezervă bugetară pentru domeniile cultural, religios și sportiv, la nivel central şilocal. Decizia se înscrie deja într-o tradiţie a ultimilor ani.
Deşi la alcătuirea bugetului fondul de rezervă este constituit cu circa 200 milioane lei, la închiderea execuţiei bugetare, cheltuielile ajung să fie de zece ori mai mari. Mecanismul acestui fond este pe cât de simplu, pe atât de discreţionar.
Pe parcursul anului, diverse instituţii sau autorităţi renunţă la o parte din creditele acordate prin bugetul anual şi alimentează fondul de rezervă cu sumele neutilizate. Ulterior, distribuţia către alţi ordonatori se face prin hotărâri ale Guvernului. Legal, cheltuielile ar trebui alocate pentru situaţii „urgente sau neprevăzute“.
Practica arată însă că aceste cheltuieli nu se încadrează nici pe departe în această categorie.
Astfel, fondul finanţează construcţii de unităţi de cult, organizarea unor evenimente culturale sau sportive, ridicarea unor statui sau monumente comemorative.
Alte cazuri sunt evident previzibile la programarea bugetului, cum ar fi rambursarea de credite, plata unor arierate, suplimentarea cheltuielilor de personal.
Mai grav este că, de multe ori, obiectivele finanţate sunt prezentate foarte general şi, prin urmare, lipsite de orice control privind corectitudinea folosirii lor.
În majoritatea hotârărilor de guvern destinate administraţiilor locale, alocările se fac pentru cheltuieli „curente şi de capital“. Formularea lipsită de transparenţă lasă la latitudinea primăriilor, consiliilor locale şi judeţene cum să împartă banii.
Atâta timp cât nu există criterii clare şi formalizate de încadrare a cheltuielilor care se finanţează din fondul de rezervă bugetară, nu există nici sisteme de control intern care să prevină utilizarea discreţionară a banilor.
Ministerul Finanţelor nu verifică niciodată cum şi pentru ce au fost cheltuiţi banii. Rezultatul nu este surprinzător de vreme ce împărţirea fondului a ajuns o cutumă.
Nici un guvern din ultimii ani nu a ratat şansa de a satisface cererile financiare de la centru sau din teritoriu, mai ales dacă în joc erau şi interese electorale.
Cu toate încercările Consiliului Fiscal sau ale instituţiilor financiare internaţionale care au avertizat executivul în această privinţă, obiceiul se perpetuează.