Un fost șef al FISCULUI a calculat prețul ”imposturii științifice”. Este enorm

Statul român plătește milioane de lei unor persoane peste care planează suspiciunea că au obținut titlul de doctor prin mijloace frauduloase. Fostul șef al ANAF, Gelu Ștefan Diaconu, s-a avântat în niște calcule și a avansat o cifră, ”cheltuiala cu impostura” de către statul român, și anume 342 milioane de lei pe an. Acesta a plecat de la o comparație, câți doctori a creat România în perioada 1900-1990 și câți după. Apoi, a arătat că s-au obținut titlul de doctor în domenii care nu prea impun cine știe ce cercetări științifice. Diaconu are curaj și spune că 90% dintre deținătorii de titluri de doctori sunt impostori. În consecință, el propune eliminarea sporulului de doctorat prevăzut în Legea 153/2017.

 

Iată postarea lui Diaconu:

”Câteva cifre edificatoare culese din surse deschise:
-între anii 1900 și 1990 a fost conferit titlul de doctor în științe unui număr de cca 1.500 de aplicanți (aici o includem și pe „savanta” Elena Ceaușescu!)
-în perioada 1990-2017 au dobândit acest titlu un număr de peste 67.000 (da, ați citit bine!) de persoane, un număr mai mare decât în orice țară din lume
-vârful „producției” de titluri științifice a fost atins în anii 2013-2016

 

Cu singura condiție vagă de a-și „desfășura activitatea în domeniul pentru care deține titlul”, o armata de salariați, covârșitor angajați ai statului, primește lunar o sumă egală cu 50% din salariul minim brut garantat la plată. Adică, dacă ai titlul de doctor cu o temă din domeniul contabil și ești angajat gestionar doar cu evidența gloanțelor cu gaz ale jandarmeriei, primești de la statul român, în plus față de salariu, echivalentul anual a șase salarii lunare brute!!!

 

În anul 2018, „sporul de doctorat” lunar era de 950 lei adică de 11.400 lei/an/salariat. Să presupunem rezonabil (pentru că nu avem date exacte) că cca 30.000 de salariati (mai puțin de 1/2 din numărul total al deținătorilor de doctorat) din cei peste 1,2 milioane angajați în sistemul public sunt beneficiarii acestei „indemnizații”. Asta înseamnă o sumă anuală cheltuita cu impostura de către statul roman de cca 342 milioane lei. Enorm!!!

 

Sa ne înțelegem! Pe lângă faptul ca o imensă majoritate dintre „doctorii” actuali sunt impostori „științifici” în stare pură, activitatea pe care o desfășoară nu aduce nici o plusvaloare angajatorului față de un angajat obișnuit, cu excepția poate a personalului implicat în activități de inovare/cercetare științifică angrenați în proiecte concrete.
Simpla deținere a unui titlu atestat de o hârtie obținută nemeritat (da, în 90% din cazuri deținătorii sunt impostori!) golește lunar visteria publica cu zeci de milioane de lei. Cunosc situații nenumărate de semi-analfabeti aflați pe functii publice, „doctori în științe” beneficiari ai acestui spor nemeritat.

 

Cât privește suma cheltuită de către statul român de-a lungul anilor cu „doctorii”, aceasta ar fi fost arhisuficientă pentru a avea un ANAF complet digitalizat.”

 

Recent, Diaconu a spus că pe vremea când era șef la Fisc a refuzat să acorde sporul de 15% din salariul de bază pentru “titlul ştiinţific de doctor” salariaţilor din subordine din cauza fenomenului plagiatului. “Vorbim de 15% din salariul de bază, adică de sume foarte importante mai ales că în cauză erau multe persoane cu funcţii de conducere. Foştii mei colaboratori cunosc foarte bine acest lucru. Refuzul meu era dictat de evidenţa că ne aflam în situaţia unor plagiatori şi nu din invidie. Stau mărturie atât foia matricolă a studiilor mele cât şi faptul că am renunţat la doctorat imediat după ce fusesem acceptat prin anii 2002-2003. De ce? De ruşine. Tocmai vedeam cum mulţi dintre vameşii de pe frontieră (de vest în principal) deveniseră doctori în ştiinţe! Că unii erau doctori ai Universităţii din Timişoara nu este decât o coincidenţă de actualitate!” a afirmat Diaconu.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed