În primul deceniu al guvernării sale de 20 de ani, Recep Tayyip Erdoğan a condus un boom economic – ce se datorează în parte producătorilor şi exportatorilor din regiunile conservatoare din Anatolia, care au sprijinit Partidul AK aflat la guvernare – transformând Turcia în una dintre pieţele emergente de urmărit. Creşterea robustă – cu o medie anuală de peste 7% între 2002 şi 2007 – a fost cândva cel mai mare motiv de laudă al lui Erdoğan.
În cel de-al doilea deceniu al domniei sale, povestea a fost exact pe dos: în timp ce preşedintele a preluat controlul absolut asupra politicii monetare şi a insistat asupra teoriei sale neortodoxe conform căreia ratele ridicate ale dobânzilor provoacă inflaţie, preţurile au scăpat de sub control, iar dezbaterile pe tema costului alimentelor de bază, de la ceapă la castraveţi, au figurat în fruntea agendei în perioada premergătoare alegerilor din 14 mai.
Datele conturează o imagine sumbră. Potrivit Institutului turc de statistică, inflaţia anuală a ţării s-a situat la puţin sub 44% pentru luna aprilie, deşi ENAGrup, o organizaţie independentă de cercetare, a estimat că rata reală a fost de peste două ori mai mare, de 105%.
În urmă cu zece ani, în mai 2013, un dolar valora mai puţin de două lire turceşti. Astăzi, moneda americană cumpără aproape 20 de lire turceşti. Şi, colac peste pupăză, factura de reconstrucţie pentru cutremurul devastator din acest an se va ridica la zeci de miliarde de dolari.
PRIMELE ŞASE LUNI VOR FI DIFICILE
Ambele tabere ştiu că prioritatea după alegeri va fi să încerce să stopeze hemoragia şi să transforme din nou Turcia într-o destinaţie dezirabilă pentru investiţiile străine extrem de importante.
„Oricine va ajunge la putere, principala problemă va fi economia şi primele şase luni vor fi dificile”, spune Uğur Gürses, fost oficial al băncii centrale şi expert în finanţe.
Erdoğan a oferit unele indicii că este dispus să adopte o nouă abordare după alegeri, afirmând în aprilie că încearcă să adune o echipă sub conducerea fostului şef al economiei, Mehmet Şimşek, un economist profesionist care a fost pe placul investitorilor în prima parte a guvernării.
Şimşek a refuzat însă oferta lui Erdoğan de a face parte din cabinetul său, răspunzând că nu caută să revină la un rol politic activ.
ERDOGAN RĂMÂNE FĂRĂ OAMENI
Cei mai mulţi economişti sunt îngrijoraţi în legătură cu fondul de talente la care Erdoğan poate apela şi se tem că reţeta sa post-victorie pur şi simplu n-ar fi mai mult decât acelaşi lucru. Erol Taymaz, profesor de economie la Universitatea Tehnică Orientul Mijlociu de la Ankara, a declarat că se îndoieşte că o nouă administraţie Erdoğan „ar avea personalul avizat şi calificat care să poată rezolva aceste probleme cu cel mai mic cost”.
Victoria preşedintelui în alegerile din mai implică în mod cert riscuri pentru soarta economică a ţării, dar chiar dacă alianţa opoziţiei va triumfa, va fi greu de obţinut reechilibrarea balanţei.
Selva Demiralp, profesor de economie la Universitatea Koç din Istanbul şi fost economist din Consiliul de administraţie al Fed, banca centrală americană, consideră că, în cazul unei victorii a opoziţiei – care a semnalat o revenire la o economie mai ortodoxă – ratele dobânzilor ar putea fi obligate să depăşească 30% pentru a combate inflaţia. Acest lucru ar reprezenta un salt uriaş faţă de rata actuală de 8,5%. Măsura în care ratele vor ajunge la un nivel ridicat depinde de „cât de repede câştigă credibilitatea noua echipă, de puterea sa de comunicare, de cât de încăpăţânate sunt aşteptările inflaţioniste şi de presiunile asupra cursului de schimb”, arată Demialp.
Ratele foarte ridicate ar fi o pastilă greu de înghiţit pentru orice nou guvern, deoarece, deşi ar trebui să domolească inflaţia, ar putea, de asemenea, să frâneze afacerile. Demiralp spune că o provocare-cheie pentru un nou guvern va fi „stabilirea încrederii, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional”, pentru a oferi economiei un anumit spaţiu de manevră şi pentru a atrage mai multe fonduri străine pentru a finanţa economia fără a alimenta inflaţia.
ASUL DIN MÂNECĂ AL OPOZIŢIEI
Coaliţia de şase partide care îl contestă pe Erdoğan are o echipă economică care include experţi precum fostul lider economic al Partidului AK – şi fostul şef al lui Şimşek – Ali Babacan, precum şi Bilge Yılmaz, profesor la Wharton School din Philadelphia, şi consilieri ai principalului partid de opoziţie CHP, precum fostul economist-şef al băncii centrale turceşti Hakan Kara, economistul american Jeremy Rifkin şi Daron Acemoğlu, un renumit economist de la MIT.
Economia turcă are în continuare atuuri importante – inclusiv industrii de producţie puternice, de la automobile la haine, un acord de uniune vamală cu UE şi o locaţie geografică ideală pentru aprovizionarea pieţelor din Europa, Orientul Mijlociu şi din afara acestora.
Taymaz crede că, deşi problemele actuale sunt semnificative, economia turcă este foarte rezistentă şi flexibilă, iar problemele pe termen scurt pot fi rezolvate relativ repede. Profesorul a subliniat, de asemenea, că cel mai important pas după asigurarea stabilităţii ar fi „implementarea politicilor industriale şi tehnologice”.
Murat Üçer, un fost consilier al băncii centrale turceşti, în prezent la GlobalSource Partners, a declarat pentru POLITICO că Turcia are nevoie de un program cuprinzător de stabilizare şi reducere a inflaţiei, iar o opoziţie victorioasă nu îşi poate permite să fie prea lentă în derularea acestuia.
CE GREŞELI AR PUTEA FACE OPOZIŢIA
„Cu opoziţia preluând cumva atât preşedinţia, cât şi parlamentul, acest lucru se poate întâmpla, dar există riscuri chiar şi atunci. Opoziţia va trebui să adune cât mai curând o echipă economică foarte credibilă, care va trebui să lucreze rapid şi coerent. Un alt risc este acela de a opta pentru prea mult gradualism sau de a nu fi suficient de îndrăzneţi în calibrarea politicii monetar-fiscale”, a declarat Üçer.
Menţinerea stabilităţii politice într-o coaliţie diversă formată din şase partide s-ar putea dovedi a fi cea mai mare provocare a opoziţiei.
„Noul guvern se va confrunta cu dileme dificile şi trebuie, de asemenea, să ţină cont de faptul că vor avea loc alegeri locale în 2024”, a declarat Taymaz.
Üçer este optimist în legătură cu o revenire la o economie mai tradiţională sub un guvern de opoziţie, „ceea ce ar putea însemna o creştere mai slabă, dar o perspectivă net îmbunătăţită în ceea ce priveşte factorul de bunăstare”. Dar experul avertizează: „O greşeală, cum ar fi certurile interne, faptul că nu pare coerent, că este prea gradual şi că nu atrage suficiente fluxuri de intrare este un risc – dacă această oportunitate este ratată, atunci Partidul AK al lui Erdoğan ar putea reveni.”