Europa nu duce lipsă de provocări. În ultimii cinci ani, s-a confruntat cu o serie aparent nesfârșită de teste, precum ampla criză financiară a eurozonei, invazia Rusiei în Ucraina, temerile reînnoite cu privire la căderea Greciei și perspectiva unei retrageri a Marii Britanii. Dar nici una nu a venit cu întrebări atât de fundamentale despre sensul UE precum dezbaterea actuală referitoare la migrație.
Din păcate, eforturile nu au fost corespunzătoare. UE a acționat rapid după ce mai bine de 1.000 de imigranți s-au înecat, într-un episod îngrozitor, în aprilie, triplând bugetul pentru mult contestatele operațiuni de supraveghere navală și extinzându-și zona de intervenție pentru a acoperi discontinuitățile din operațiunea italiană Mare Nostrum. Această mișcare a dat deja roade, înregistrându-se un număr-record de persoane salvate.
O altă inițiativă – „Agendă privind Migrația“ a Comisiei Europene – nu este la fel de directă. Agenda prezintă un amestec confuz de măsuri cu diferite grade de detaliere.
O importantă și controversată direcție din agendă este reprezentată de planul de acțiune împotriva traficului de migranți. Documentul prevede posibilitatea de folosire a forței militare pentru a opri bărcile traficanților. Criticii au atenționat asupra riscului victimelor colaterale, contestând legalitatea planului și, cel mai important, eficiența intervenției armate în împiedicarea operațiunilor de trafic uman.