Pe 21 septembrie 1993, Rusia post-sovietică intra pe terenul minat al unei crize constituționale după ce Boris Elțîn, rebelul de western al Perestroikăi, a semnat Decretul nr. 1400, prin care dizolva legislativul federal – Sovietul Suprem și Congresul Deputaților Poporului. Cele două camere, tributare încă etatismului brejnevist, se opuneau consolidării președinției lui Elțîn pe fundamentul unui pachet de reforme neoliberale, pe care le considerau a fi un „genocid economic”.

Decretul lui Elțîn venea contradicție cu Constituția încă made in URSS a Rusiei. Tăvălugul n-a întârziat: Congresul Deputaților Poporului a respins decretul și a început un conflict constituțional de tranșee cu Kremlinul. Prin votul Congresului, Elțîn a fost destituit din funcția de șef al statului, iar deputatul Aleksandr Ruțkoi a fost rapid înscăunat ca președinte interimar al Rusiei.

Boxul politic s-a mutat în stradă: masele de susținători ai parlamentului s-au năpustit pe străzile Moscovei în manifestații anti-Elțîn. În curând, capitala avea să se transforme într-un ring de război civil. Bandele criminale fidele Congresului au luat cu asalt turnul Ostankino al televiziunii naționale. În replică, Boris Elțîn, având armata și forțele de securitate de partea sa, a decretat stare de urgență.

Articolul integral pe DIGI24