În Zona Demilitarizată (DMZ) intercoreeană, pe partea Nordului, într-o vale, în veghea munților, se întinde satul Kijong-dong, creat la sfârșitul războiului coreean.

Așezarea în care, teoretic, ar locui peste 200 de săteni, are un singur scop: acela de himeră propagandistică gândită să ademenească sud-coreenii în Nord. Dar asta a fost demult. Deceniile n-au făcut decât să erodeze ficțiunea până la ridicol, transformând-o într-un mit de graniță numai bun de servit grupurilor de turiști.

Povestea oficială: Kijong-dong personifica bunăstarea multilateral dezvoltată a Coreei de Nord, un sat plin de fermieri fericiți, un paradis imobiliar al triumfului socialist.

Povestea adevărată: clădirile cu acoperișuri albastre nu adăpostesc, de fapt, nimic.

Fermierii fericiți nu există. Iar electricitatea funcționează din când în când, în general când ies pe străzi măturătorii și alți muncitori deghizați în cetățeni pentru a simula, într-o bulă de schizofrenie ideologică, viața reală, însoțiți de câțiva soldați care trebuie să aprindă seară de seară, până la o anumită oră, becurile în apartamente. Exact ca acei clockjack care apar în unele turnuri din piețele publice și bat cu ciocanul în clopot ora fixă.

În centrul peisajului rural, înfipt ca o suliță megalitică spre cer, se înalță un catarg realist-socialist în vârful căruia flutură steagul de 280 de kilograme al Coreei de Nord. În timp ce, la adăpostul crestelor montane din spate, se află artileria nord-coreeană.