Latinii spuneau „in vino veritas“ – în vin se găsește adevărul. Oana Belu, proprietar, alături de familie, al „casei“ de vinuri Domeniile Ostrov, este pe cale să creeze un nou adagiu: în vin se găsește turismul. În lunile următoare (mai precis la 1mai și la 1 iulie, așa cum a ținut să noteze personal cu pixul pe foaia de hârtie pe care era descris proiectul), Domeniile Ostrov intenționează să intre pe o piață nouă – cea a turismului viticol, odată cu deschiderea unui aparthotel de opt camere și a unei pensiuni de 16 camere.

O NOUĂ STAȚIUNE. Dar cele două evenimente nu reprezintă decât începutul, pentru că, până în toamna anului viitor, pe Domeniile Ostrov (situate între județele Călărași și Constanța) ar urma să fie ridicată o nouă stațiune, ce ar cuprinde un hotel de cinci stele, o pensiune de patru stele, un restaurant cu specific dobrogean, un centru de conferințe, un complex de agrement ecvestru și un aqua‑park. Valoarea totală a investiției este de cinci milioane de euro, mare parte din bani venind din fonduri europene. „De aceea am și întârziat cu investiția, pentru că, fiind vorba de fonduri europene, lucrurile se mișcă mai greu“, explică Oana Belu de ce investiția anunțată încă de acum trei ani de zile a prins de‑abia acum contur. Practic, spune Oana Belu, noua stațiune a fost gândită în așa fel încât turistul, odată ajuns pe Domeniile Ostrov, să aibă unde să doarmă, să mănânce, să își petreacă timpul, în așa fel încât, odată „prizonier“ pe Domenii, să nu își dorească să evadeze prea repede. „Hotelul și pensiunea se găsesc chiar în podgorie, iar ferestrele camerelor dau fie spre podgorii sau livezi, fie spre Dunăre, limita naturală a proprietății noastre“, explică Oana Belu.

Proiectul mai are și o componentă imobiliară – o suprafață de 20.000 de metri pătrați a fost defrișată, parcele de 500–1.000 de metri pătrați urmând să fie scoase la vânzare către cei care își doresc o casă de vacanță în mijlocul unei podgorii. „Am pus la punct, împreună cu arhitecți, trei modele de casă de vacanță, viitorii cumpărători putând să își aleagă pe cel pe care și‑l doresc“, precizează Oana Belu. Proprietara Domeniilor Ostrov spune că, până acum, conceptul a fost scos la vânzare doar pe piața imobiliară din Călărași, dar că, în curând, el va fi prezentat și la târgurile imobiliare de la Bucu­rești sau Constanța. Vinoterapia ar urma să fie punctul principal de atracție al noii sta­țiuni, dar turiștii vor putea să se plimbe cu trăsura prin podgorii, să deguste vinul la cramă sau să facă baie la parcul acvatic. În plus, tot pe Domeniile Ostrov există și un muzeu de arheologie, etnografie și arte, dar și o tabără de artă contemporană – „Durostorum‑Terasele Dunării“. Pe ce se bazează? Este fezabilă ideea unui turism de nișă, într‑o zonă care, până acum, nu s‑a mai făcut așa ceva?

CÂND NU DOAR VINUL E LA MIJLOC. Oana Belu spune că, până acum, se vedea nevoită să refuze turiștii ce intrau pe Domeniile Ostrov pentru degustări și care și‑ar fi dorit să rămână peste noapte. „Turiștii treceau pe malul bulgăresc al Dunării, unde există un hotel de cinci stele, pentru că nu puteau rămâne la noi“, explică proprietara Domeniilor Ostrov. În plus, mai arată ea, stațiunea s‑ar afla pe ruta turului cicliștilor europeni.
Un alt argument în favoarea inves­ti­ției în turismul viticol este adus de Alexandra Ologu, avocat senior în cadrul Cunescu, Balaciu și Asociații, absolventă a programului Wine and Law al Universității Reims din Champagne și coordonator al departamentului de practică în domeniul vinului și băuturilor alcoolice la CBA. „Amortizarea unei asemenea investiții ar trebui să fie făcută mai repede decât în alte cazuri deoarece, în primul rând, oenoturismul nu este dependent de anotimp, iar în al doilea rând, profilul oenoturistului este reprezentat de persoanele sofisticate cu venituri peste medie, care cheltuiesc mai mult pentru asemenea servicii“, spune ea.
„O investiție ca aceasta, într‑o zonă care nu este foarte cunoscută din punct de vedere turistic, presupune multe riscuri, însă rezultatele pot fi spectaculoase“, comentează și Răzvan Pascu, consultant în turism. „Locul se poate transforma într‑o oază care să funcționeze ca un magnet, în special pentru turiștii externi. Agențiile de turism care aduc turiști străini în România vor fi mult mai atrase să ducă grupurile de turiști acolo, dacă vor avea și locuri de cazare sau alte activități decât degustările de vinuri“, mai spune Pascu. Între barierele de intrare pe această nouă piață, consultanții enumeră contrafacerea, comunicarea și importanța găsirii personalului necesar pentru a asigura calitatea serviciilor cerute de cele patru sau cinci stele ale stațiunii. „Este neîndoielnic faptul că dezvoltarea turismului viticol românesc este condiționată nu numai de promovarea vinurilor românești, dar și de protejarea acestora împotriva contrafacerii pentru a spori beneficiile aduse de indicațiile geografice și de denumirile de origine admise spre utilizare“, comentează Alexandra Ologu. „De asemenea, recomandabil ar fi ca, înaintea lansării oricărui vin pe piață și, cu atât mai mult, lansării sub același nume al unui complex hotelier, să fie înregistrate nu numai marca, dar și sloganurile comerciale, în vederea protejării lor. De exemplu, portocaliul Veuve Cliquot este înregistrat drept marcă vizuală și este unul dintre cele mai distinctive elemente ale companiei“, mai spune avocatul CBA.
„În pofida faptului că producția de vin și dezvoltarea unor unități de cazare în vederea turismului viticol sunt, din punct de vedere economic, complementare, din punct de vedere legal acestea ar trebui separate nu numai pentru o mai bună coerență managerială, dar și pentru o optimizare fiscală, cele două activități fiind supuse unor reglementări speciale, atât din perspectiva impozitelor indirecte, cât și din cea a taxelor și impozitelor locale“, mai completează Alexandra Ologu. „Ca să câștige și turiști români, managerii vor avea nevoie și de un marketing de calitate și realizat cu inteligență“, spune Răzvan Pascu, care precizează că „ar putea fi o afacere cu potențial, dacă managerii vor fi capabili să coaguleze în acea zonă un personal care să poată oferi serviciile promise“.

UN FEL DE CONCLUZIE. Deși spune că nu îi plac pariurile, până acum Oana Belu a avut mână bună. Intrată pe piața vinului destul de recent (anii 2000), Belu spune că, după ani de investiții serioase în reconversia plantațiilor, achiziționarea de sisteme de irigații sau a echipamentelor și utilajelor specifice (peste 20 de milioane de euro), Domeniile Ostrov au realizat venituri de 3,5 milioane de euro anul trecut, pe o piață evaluată de producătorii de vin pe undeva pe la 350–400 de milioane de euro.
Înainte să se ocupe de vinuri, Oana Belu a coordonat afacerile de transport ale familiei, care, spune ea, nu i s‑au părut ceva foarte greu sau complicat. De asemenea, mai ține ea să precizeze, aproape 20 de oameni din prima sa echipă lucrează și acum pentru Domeniile Ostrov. Pe de altă parte, piața vinurilor este una dintre cele mai „înghesuite“, datorită numărului mare de producători, dar și a importantelor fonduri europene de care s‑a bucurat acest sector – peste 200 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, pentru a putea crește, producătorii au nevoie de debușee – eventual, de ce nu, de noi piețe, care să și ajute să‑și crească notorietatea și veniturile. Jocurile sunt făcute! Cine urmează, deci…?

La Baricat

Deși dețin locul 15 în lume și șase în Europa la vânzarea de vinuri, producătorii din România încă nu au sesizat oportunitatea și avantajele industriei sau au fost descurajați de investițiile mari necesare pentru intrarea pe „piața“ turismului de nișă – turismul viticol. Totuși, ideea în sine există, fiind, probabil, o chestiune de timp și de management până când turismul viticol va căpăta „corp“.

1. MURFATLAR. Controlată de familia Dobronăuțeanu, Murfatlar este una dintre cele mai mari „case“ de vinuri din țară (peste 25% cotă de piață, potrivit propriilor declarații). Dar, spre deosebire de mai „tinerii“ săi concurenți de la Domeniile Ostrov, Murfatlar nu deține spații de cazare, ci doar un muzeu al viei și vinului și un restau­rant‑cra­mă. De altfel, semn că și Murfatlar este preocupat de zona turismului, proprietarii au declarat recent că, în 2013, „atenția se va con­centra pe îmbunătățirea întregului traseu turistic, începând cu muzeul viei și vinului, vizita în fabrică, degustarea de vinuri și restaurantul‑cramă“.

2. JIDVEI. Și „casa“ de vinuri deținută de familia Necșulescu a cochetat cu ideea turismului. Proprietarii Jidvei dețin un castel, care, de altfel, se găsește „integrat“ și pe etichetele sticle­lor de vin – Castelul de Baltă, care a fost recondiționat și ame­najat în stil medieval. În crama castelului se fac degustări de vinuri, evenimente, iar pe locul fostelor grajduri, modernizate, au fost puse în funcțiune câteva camere pentru cazare, cu dotări de cinci stele.

3. COTNARI. Producătorul mol­dovean organizează în spe­cial degustări și vizite ale podgoriilor, în general „programe complete de câteva ore, care includ și masa“. Cotnariul de­ți­ne, însă, spații de cazare în localitatea Hârjoaia, care nu sunt reabilitate. Intenția există, totuși, spun managerii „casei“, au fost considerate prioritare investițiile în tehnologie și producție.

4. VINCON. Un alt producător de top de vinuri, controlat de Luchi Georgescu, s‑a orientat că­tre turism. Doar că hotelul pe care îl deține ea se află la mare, în stațiunea Venus.

Sanitas per… vinum

Vinoterapia sau terapia bazată pe vin folosește calitățile antioxidante, de întinerire, ale boabelor de strugure. Vinoterapia s‑a născut în Bordeaux, la mijlocul anilor ’90, după care s‑a răspândit cu „repeziciune“, cum nota „Forbes Traveller“, peste tot în lume. Destinații tradiționale sunt însă podgoriile din Franța sau, mai recent, cele din Napa Valley (Statele Unite la Americii).

1. ESTE DESCOPERITĂ O „CO­MOARĂ“. „Știți că sunteți pe cale să aruncați o comoară?“ – aceasta este fraza care, spune franțuzoaica Mathilde Thomas, proprietara unei podgorii în sudul Franței – Château Smith Haut Lafitte, i‑a schimbat viața. A fost momentul în care a aflat, de la un profesor, Joseph Vercauteren (un farmacist specializat în polifenoli, directorul laboratorului de cercetare al unei facultăți de farmacie din Montpellier), că sâmburii și coaja strugurilor, pe care Ma­thilde le arunca în timpul procesului de fabricare a vinului, conțin substanțe puternic antioxidante, cu calitați terapeutice. Franțuzoaica decide să pună în aplicare ceea ce aflase și, așa, apar cremele Caudalie.

2. INVESTIȚII ÎN MARKETING. Pentru a face cunoscută noua linie de cosmetice și pentru a convinge, franțuzoaica Ma­thilde Thomas investește puternic în marketing. Madonna și Isabelle Adjani sunt cele care fac cunoscute „virtuțile“ cremelor Caudalie. În 1999, Caudalie Vinotherapie devine marcă înregistrată internațional. În același an, se deschide primul complex Spa din lume bazat pe struguri și vin – Les Sources de Caudalie, care, acum, potrivit revistelor de specialitate, este unul dintre cele mai „de lux“ destinații de Spa din lume.

3. VINOTERAPIA DEVINE „SUBSTANTIV COMUN“. Ideea se răspândește cu repeziciune. Tratamentele „Pulp Friction“ – relaxare în butoaie de pinot noir (pentru aromoterapie), „fricționat“ cu struguri de Merlot zdrobiți, încep să se afle pe „rețetarul“ mai tuturor Spa‑urilor din lume. Franțuzoaica de la care a pornit nebunia „Pulp Friction“, Mathilde Thomas, se folosește de curentul favorabil, pentru a‑și exporta afacerea peste Ocean – deschide Caudalie Vinotherapie și în Statele Unite. Ghidurile de turism franceze promovează peste 15 desti­nații de turism, aflate în apropierea unor podgorii celebre, unde se practică vinoterapia. „În Franța, zone geografice de altfel neofertante din punctul de vedere al atracțiilor turistice beneficiază de un număr crescut de turiști tocmai datorită «maisons de vin» și «maisons de champagne» care sunt amplasate în acea regiune. În Epernay (nordul Franței – n.r.), de exemplu, puncte­le de atracție majore sunt pivnițele și muzeele Mercier și Moet&Chandon“, comentează Alexandra Ologu, avocat senior în cadrul Cunescu, Balaciu și Asociații.