„Toate proiectele înainte de anii ’90 erau foarte bine urmărite, pentru că existau structuri care verificau derularea proiectului. După ’90 s-a desfiinţat orice fel de responsabilitate pentru urmărirea unui proiect. În Vest, când se face un proiect, în acelaşi timp se porneşte şi o structură de urmărire a proiectului, cu alt personal, cu altă structură, nu este posibil să se cheltuiască bani fără să se facă treabă“, a spus Petru Ianc, la ZF Live.
Industria României a coborât de la 11 ministere în comunism la departamente cu rang de secretar de stat, după aceea în direcţii generale care s-au unit câte două, susţine Ianc. El dă exemplul unirii direcţiei de chimie cu metalurgia, apoi cu electrotehnica şi construcţia de maşini, după care şi cu textilele şi pielăria. „Acum este o singură direcţie cu şase oameni.“
În anul 2009 când a izbunicnit criza în UE, s-au căutat soluţii pentru ieşirea din criză, iar oficialii au recomandat dezvoltarea de lanţuri industriale. Pornind de la energie, metal, prelucrare avansată, până la produse electronice, într-un lanţ industrial.