Din cei 3.000 de locuitori ai comunei, aproximativ 800 de persoane trăiesc din ajutorul social sau cu ajutorul pensiilor bătrânilor.
„Majoritatea celor fără loc de muncă sunt tineri. Nu continuă nici studiile, dar nici nu muncesc. Din păcate, o parte se mulţumesc cu ajutoare sociale. Nu se poate să trăiască până la 35-40 de ani pe spinarea părinţilor. Sunt şi oamenii gospodari din sat, dar cu câteva sute de oameni care nu muncesc este greu pentru această comunitate“, a declarat Cătălin Rotundu, primarul comunei.
Edilul a depus eforturi, în repetate rânduri, pentru a-i face pe localnici să muncească. Cătălin Rotundu a cerut Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Botoşani să găsească nişte firme interesate să angajeze şi să califice oameni de la ţară, iar în scurt timp ofertele de muncă au început să apară. O firmă de confecții din Botoșani, precum și o societatea comercială din Sibiu cu capital româno-german s-au declarat dispuse să facă angajări, iar edilul a împânzit comuna cu anunțuri.
„M-am făcut de râs acolo. Am vrut să-i ajut şi au venit 20 de oameni din atâţia care nu au loc de muncă. Este incredibil. Am ajuns să mă rog de ei să muncească. Şi pe reţelele de socializare le-am comunicat că nu mai pot sta numai din ajutor social“, a spus primarul.
Sătenii fără chef de muncă sunt aspru criticați de oamenii muncitori din comună.
„Stau toată ziua la crâşmă. Au venit să le dea de muncă şi nu vor. Sunt leneşi, le place să trăiască numai din ajutor social. Când nu mai au bani, fură ce apucă. Eu am muncit toată viaţa. Mă trezeam de la 5 dimineaţa şi munceam, nu întindeam mâna. Ei la 8 sunt la bar“, spune Maria Bunescu din Dângeni.
Oamenii nu vor să muncească nici la societatea gospodărească înfiinată de Primărie pentru lucrări edilitare nu se înghesuie prea mulţi.
„Sunt câţiva băieţi muncitori şi atât. Au mai fost câţiva şi, după trei zile, au plecat. Au zis că a venit frigul şi vin altădată. Nu îmi venea să cred. Cum adică să le fie frig?“, a mai povestit primarul.
Localnicii leneși invocă mai multe motive pentru care nu vor să muncească. Unii dintre ei vor salarii de peste 2.000 de lei, deși au cel mult zece clase şi nu au nicio calificare. Alții spun că nu cu cine să își lase copiii, în timp ce alții afirmă că reușesc să se descurce din banii din ajutorul social și din alocațiile copiilor.
„Dacă lucrez şi cu ziua, pierd ajutorul social. Este bine şi aşa, cu ajutorul social. Primesc 400 de lei şi, cu alocaţiile copiilor, ne descurcăm cum putem. Dar nu mă tentează altceva. E bine aşa“, a declarat un bărbat în vârstă de 45 de ani.
În aceste condiții, primarul din Dângeni este hotărât să-i lase pe acești oameni fără ajutoarele sociale.