“Mie îmi place să asemăn discuţia asta celei referitoare la cotă unică şi impozit progresiv. Știm că în România, cine deschide discuţia despre o impozitare progresivă este imediat catalogat drept un extremist economic. Serios vorbind, cred că tuturor ne-ar conveni dacă în loc de cota actuală unică de 16% am avea un sistem de impozitare progresivă cu cote de 5%, 8% şi 10%, astfel încât toată lumea să aibă de câştigat. Cu alte cuvinte, din perspectivă economică, ceea ce mi se pare relevant este faptul ca povara fiscală să fie cât mai mică. Iar dacă ea se atinge printr-o impozitare progresivă, foarte bine! Desigur că aici putem să filosofăm şi putem să discutăm principii cât vrem. Ministrul Finanţelor am impresia că a lăsat să curgă această informaţie, că viitoarele cote la impozitul pe cifra de afaceri vor fi de 1%, 2% şi 3%, ceea ce ar reprezenta mult”, a declarat Glăvan.
Profesorul de economie a mai spus că, deşi crede că noul impozit pe cifra de afaceri nu ar trebui implementat, înţelege o parte din logica celor care l-au propus.
“Impozitul pe profit în România este cel mai ineficient impozit pe care îl avem noi. Indicele de eficienţă al colectării lui, a stabilit Consiliul Fiscal, este de 20%. Cu alte cuvinte, statul colectează un leu din cinci pe care ar fi trebuit să-i colecteze. Foarte puţin! La bătaia de cap pe care o reprezintă toată contabilitatea profitului şi aplicarea impozitului pe profit, această situaţie este jalnică. Prin urmare, nu e de mirare că cineva, în sfârşit, a zis: ia să mai mai terminăm cu impozitul pe profit!”, spune profesorul.
Bogdan Glăvan explică şi de ce multe companii aleg să-şi ascundă profiturile, lucru care, în esenţă, face ineficient actualul sistem de impozitare.
“Cred că este greu să strângem impozitul pe profit deoarece, în România, costurile de producţie, în ansamblu – cu forţa de muncă, resurse, capital-, dar şi povara birocratică, administrativă şi fiscală, sunt atât de mari încât fiecare om încearcă să nu declare, să facă evaziune. De aici şi nenumăratele revizuiri, amendamente şi interpretări la care se dedau inspectorii fiscali”, încheie Bogdan Glăvan.