În anii anteriori, această zi a fost marcată în intervale şi mai înaintate (de exemplu, 1 iulie, în 2014), însă între timp povara fiscală s-a redus uşor. Tot în anii anteriori au fost organizate campanii de conştientizare (de exemplu „Ziua Libertăţii Fiscale” în care „am terminat de muncit pentru taxele datorate statului şi începem să muncim pentru propriul nostru câştig”), iar un institut din Franţa a desemnat zilele similare din mai multe ţări europene. Ilustraţia-simbol a campaniilor anterioare era o „bancnotă” de 100 de lei, cu chipul lui I.L. Caragiale, însă cu cifra 60 în loc de 100.
Potrivit Institut économique Molinari, ziua în care a fost marcată povara fiscală în 2014 a fost 21 martie în Cipru, 28 aprilie în Irlanda şi Malta, 12 mai în Marea Britanie, 18 mai în Bulgaria, 30 mai în Luxembourg, apoi 6 iunie în Portugalia, 7 iunie în Danemarca, 8 iunie în Slovenia, 10 iunie în Estonia, 12 iunie în Spania, 13 iunie în Croaţia, 14 iunie în Polonia, 18 iunie în Lituania şi 1 iulie în România.
După alte metode, povara fiscală dintr-o ţară a fost calculată în funcţie de ponderea în PIB a cheltuielilor bugetare. În cazul României, această pondere a fost de 31,9% în 2016, echivalentul datei de 26 aprilie 2017 (a 116-a zi din cele 365 ale anului).
Poate tocmai pentru că povara fiscală este mai redusă în prezent, campaniile organizate în anii anteriori nu s-au mai reluat, însă percepţia privind greutatea acestei poveri a rămas aceeaşi din cauza birocraţiei aferente plăţii de taxe şi impozite, a cărei relaxare încă mai întârzie.
