Este doar un detaliu în legea electorală a statului Pennsylvania, dar acesta i-ar putea aduce multe voturi democratului Barack Obama. Judecătorul Simpson a considerat valabile observaţiile privind discriminarea alegătorilor din comunităţile mai sărace ale statului, cum ar fi cele latino, cele de culoare sau chiar tinerii, indiferent de apartenenţa rasială. Deseori aceştia nu au certificate de naştere, iar efortul financiar de obţinere a unui permis de conducere sau paşaport ar fi fost prea mari.
Trebuie explicat aici că în SUA nu există un buletin de identitate unitar, valabil în toată ţara. Identitatea unui cetăţean american este stabilită preponderent prin intermediul numărului unic de asigurări sociale. Acceptate sunt permisele de conducere sau paşapoartele, în cazul în care persoanele posedă asemenea documente. Alternativ, se poate cere un document de la Primărie, care să conţină şi o fotografie, dar el este valabil numai în statul respectiv, scriu cei de la RFI.ro
Legi similare au fost adoptate în anii trecuţi de alte 17 state americane, majoritatea dintre ele fiind guvernate de republicani. În alte state au mai existat verdicte prin care judecători au respins intrarea în vigoare a prevederilor. ONG-uri americane estimează că ele împiedică accesul la vot a circa cinci milioane de americani. Decizia judecătorului Simpson este văzută ca lovitură pentru Mitt Romney, înaintea primei dezbateri cu Barack Obama, de miercuri seară.
Prima dezbatere Obama vs. Romney–Denver, Colorado
Observatorii campaniei electorale văd în confruntarea televizată ultima şansă a lui Mitt Romney de a puncta înaintea alegerilor din 6 noiembrie. Sondajele îl dau favorit, deocamdată, pe preşedintele democrat în exerciţiu. Republicanul Romney trebuie să încerce să-şi salveze imaginea în urma scandalului provocat de o înregistrare în care spunea că 47% dintre americani ar fi dependenţi de asistenţă socială din partea statului. Mai mult, însă, Romney trebuie să ridice întrebări apropo de abordarea lui Obama în ceea ce priveşte economia şi să-şi explice propriul plan de creare de locuri de muncă şi de reducere a deficitului în acelaşi timp.
Republicanul trebuie să aibă grijă să nu-şi piardă cumpătul şi să nu pară lipsit de respect la adresa preşedintelui, care se bucură de simpatia multor americani, în ciuda problemelor ţării. Barack Obama va trebui şi el să răspundă la o întrebare deja tradiţională: de ce ar trebui americanii să considere că le merge mai bine decât în urmă cu patru ani? Rata şomajului în SUA este de peste 8% de 43 de luni încoace, iar istoria ne arată că niciun preşedinte în exerciţiu nu a fost reales cu o rată mai mare de acest prag psihologic. Mulţi alegători par să accepte ideea grelei moşteniri de la George W. Bush, dar vor totuşi să audă planuri clare de ieşire din criză.
Dincolo de conţinut, candidaţii trebuie să aibă grijă la fiecare detaliu al apariţiei lor. Au existat cazuri în care machiajul lui Al Gore sau transpiraţia lui Richard Nixon i-au depunctat pe candidaţi, până la punctul la care au pierdut scrutinul în final.
Dezbaterile prezidenţiale pot răsturna cursa electorală. Dar nu-i uşor!
Istoria SUA ne arată că dezbaterile prezidenţiale sunt o provocare majoră pentru candidaţii care aplică tactici diferite. Găsim surprinzătoare dovezi de calităţi oratorice, candidaţi care cedează în faţa presiunii sau tactici superioare post-dezbatere. Aceeaşi istorie ne demonstrează însă că pentru a schimba fundamental preferinţele de vot ale americanilor, candidaţii trebuie să dea dovadă de toate aceste abilităţi.
În 2004, într-o perioadă în care americanii erau profund îngrijoraţi de evoluţiile conflictului din Irak, senatorul democrat John Kerry îl arunca pe George W. Bush în defensivă cu replica “Saddam Hussein nu ne-a atacat pe noi. Osama bin Laden ne-a atacat”. Kerry a reuşit atunci să reducă din avantajul pe care republicanul Bush îl avea în faţa sa, dar nu a reuşit până la urmă să-şi asigure victoria.
În 1980, Ronald Reagan reuşea să îi asigure pe alegători că nu e extremistul de care avertiza Jimmy Carter, printr-o replică legendară: “There you go again”-spusă lui Carter în urma repetării acuzaţiei la adresa sa. Reagan îşi asigura astfel un avans confortabil, dar un sondaj Gallup a demonstrat ulterior că republicanul ar fi câştigat oricum alegerile şi fără performanţa admirabilă din dezbatere.
Cu patru ani înainte, preşedintele Gerald Ford se bâlbâia, spunând că “nu există nicio dominaţie a URSS în Estul Europei”. Ford era în urma candidatului democrat cu mai mult de 10%, dar o tactică bună de remediere a greşelilor din dezbateri l-au făcut să piardă cursa cu doar 2% în faţa lui Jimmy Carter.
Cele două excepţii
În 1960 a avut loc prima confruntare televizată între doi candidaţi. Senatorul John F. Kennedy (democrat) şi vicepreşedintele republican, Richard Nixon au avut patru dezbateri transmise în direct, în urma cărora Kennedy s-a ales cu 4% avans în faţa lui Nixon.
Cea mai clară schimbare a avut loc în anul 2000, când un cumul de factori avea să provoace un dezastru major în campania vicepreşedintelui democrat, Al Gore şi să ducă la victoria guvernatorului din Texas, George W. Bush. Pe 3 octombrie, Gore intra în prima dezbatere cu un avans de 5% şi cu o reputaţie retorică foarte bună. Dar toate abilităţile sale aveau să fie distruse de o mică inadvertenţă factuală, exploatată de staff-ul de campanie al lui Bush sub sloganul “He lied and he sighed”, în etapa post-dezbatere. În confruntarea vicepreşedinţilor, Dick Cheney a şters pe jos cu aliatul lui Al Gore şi lucrurile mergeau din ce în ce mai prost. În ultima dezbatere prezidenţială, Gore a fost îngenunchiat de Bush. La înfrângerea prin simpla atitudine s-a adăugat şi o greşeală de machiaj, care îl făcea pe democrat să pară portocaliu la faţă în lumina reflectoarelor. În urma acestui val de greşeli, Bush s-a ales cu un avantaj de 1% şi cu un bloc de 12% din indecişi furaţi de sub nasul lui Gore.
