Factorii-cheie care vor determina momentul şi anvergura operaţiunilor contra Damascului trebuie să fie oferirea de dovezi privind implicarea regimului sirian în atacurile chimice şi repartizarea rolurilor în cadrul coaliţiei anti-Assad. Potrivit cotidianului rus Kommersant, spre deosebire de campania irakiană, care s-a desfăşurat în urmă cu 10 ani sub conducerea indiscutabilă a SUA, preşedintele Barack Obama nu aspiră la statutul de lider în războiul împotriva Siriei, cedându-l aliaţilor din Europa şi Golful Persic.
Declaraţiile vehemente la adresa Damascului care s-au făcut auzite în capitalele occidentale, împreună cu reuniunea extraordinară a Consiliului Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord /NATO/ care le-a urmat şi în timpul căreia a fost lansat insistent apelul la pedepsirea ‘celor responsabili pentru atacul chimic’ au fost considerate o confirmare a faptului că atacul asupra Siriei va avea loc în noaptea de joi spre vineri. Însă joi tonul adversarilor lui Assad s-a schimbat: continuând să insiste asupra unei acţiuni de forţă, iniţiatorii ei au precizat că doresc, totuşi, să aştepte concluziile misiunii ONU ce anchetează pe marginea utilizării armelor chimice lângă Damasc.
Misiunea urmează să-şi finalizeze activitatea vineri şi să plece din Siria sâmbătă dimineaţa. Potrivit mass-media americane, Administraţia lui Obama nu a susţinut ideea de a prelungi activitatea inspectorilor, dând de înţeles că nu vede niciun rost în aceasta.
Încă o confirmare a faptului că susţinătorii intervenţiei armate în Siria ar putea amâna declanşarea ei o constituie decizia de joi a parlamentului britanic de a nu vota în favoarea participării Londrei la acţiunea de forţă împotriva Damascului. Premierul David Cameron miza că parlamentul îşi va da acordul încă de joi, însă după ce au fost luate la cunoştinţă primele rezultate ale misiunii ONU, votul a fost amânat pentru mai târziu.
Intenţia de a aştepta concluziile ONU şi-a exprimat-o şi conducerea Franţei, care înainte lansa apeluri ferme în vederea pedepsirii Damascului.
Tot joi a devenit clar că, spre deosebire de campania irakiană de acum 10 ani, care s-a desfăşurat sub conducerea indiscutabilă a SUA, în condiţiile autoînlăturării Europei, Obama nu aspiră la statutul de lider în războiul împotriva Damascului. Şeful Pentagonului, Chuck Hagel, a dat de înţeles că, ‘dacă la adresa Siriei va fi iniţiată vreo acţiune, atunci va fi vorba despre cooperare internaţională’.
