“În ciuda întregii retorici agresive, frânarea în ceea ce priveşte extinderea creditării riscă să aducă după sine rate de creştere recesionare până la finalul acestui an”.

“În acest moment, preţul fondurilor pentru politică este în creştere, impulsul de creditare este negativ, iar energia tinde către minimul anului”.

Se apropie oare de final perioada de aproape 10 de experimentare cu politica monetară? Presa financiară aşa pare să creadă, în timp ce Rezerva Federală avansează hotărât pe poteca sa şi continuă să dea semnale că ne aşteaptă o mai mare înăsprire, nu mai puţină.

Între timp, Banca Japoniei explorează potenţialele ieşiri din programul său de relaxare cantitativă, iar Banca Centrală Europeană vorbeşte despre diminuare.

În acelaşi timp, ratele venitului fix (şi ale volatilităţii) scad în continuare – aceasta nu este deloc o corelaţie de manual, deci altceva e la mijloc.

Într-adevăr, premisa de bază în politica economică şi monetară de la minimul din 2008 a fost expansiunea creditării, adică creşterea cantităţii de credite pentru a ajuta economia să se redreseze. Ceea ce atunci reprezenta un ajutor, a devenit acum, însă, o dependenţă – în asemenea măsură că, de fapt, oprirea fluxului de creditare va duce la o mahmureală serioasă.

Citește mai departe pe CAPITAL.