Măsura luată de Banca centrală este primul pas spre făcut pentru a ieși din cercul vicios în care Belarsul a intrat. Instituţia a făcut captiv cursul de schimb timp de câteva luni de zile, a interzis operaţiunile pe piaţa interbancară, ceea ce în schimb a mutat tranzacţiile pe piaţa neagră unde cererea s-a întâlnit cu oferta şi a dat cursul de schimb recunoscut şi de autorităţi astăzi: 8.680 ruble/dolar, 11.900 ruble/euro şi 277 ruble/rubla rusească, de la 5.712 ruble/dolar, 7.892/euro şi 184 ruble/rubla rusească. Altfel spus, cele trei monede au câştigat 52% faţă de rubla belarusă şi rubla belarusă s-a depreciat cu 33-34% faţă de cele trei monede.
Aceasta este cea de-a doua mare depreciere din acest an a cursului oficial de schimb, după cea petrecută în luna mai.
Problemele ţării nu se opresc însă aici. Deşi ţara a reuşit să îşi asigure un împrumut din partea EurAsEc de 3 miliarde de dolari, din care cea mai mare parte este furnizată de Rusia, inflaţia galopantă tinde să se transforme în hiperinflaţie, fenomen monetar cu care Belarsul a mai avut de-a face.
Inflaţia anuală a atins 80% în septembrie 2011. Preţurile au crescut cu 13,6% faţă de august şi cu 74,5% faţă de decembrie 2010. Datele citate sunt cele oficiale, ale Statisticii. Însă, cum statul controlează o mare parte din economie şi fixează preţurile pentru cea mai mare parte din produse, datele oficiale s-ar putea să nu reflecte cu adevărat realitatea, şi preţurile de pe piaţa nereglementată să fi crescut cu mai mult. Tot statistica oficială spune că preţul mâncării aproape că s-a dublat în ultimul an, preţul uleiului s-a triplat, carnea e cu 130% mai scumpă sau nu mai e deloc, pentru că ruşii o cumpără la preţ de chilipir cu o monedă devenită în scurt timp foarte puternică.
Stabilitatea fragilă a Belaruslui s-a rupt în 2010, an electoral în care fostul şi actualul preşedinte Aleksandr Lukaşenko a arunct toate armele în luptă: a mărit salariile bugetarilor cu 50% (44% dintre forţa de muncă este angajată la stat), pensiile cu 24%, şi a crescut creditul cu 38%. A ieşit din asta un dezechilbru puternic al balanţei de plăţi. Valuta a ieşit din ţară şi nu a intrat nimic în locul ei.
Lukaşenko a câştigat alegerile, şi după ce toată lumea l-a acuzat de fraudă a băgat protestatarii din ţară la închisoare şi a început să-i elibereze doar acum, şi nu pe toţi.
A fost abandonat şi de Fondul Monetar Internaţinal, cu care avea un program de finanţare, şi se pare că îl goneşte acum, când Fondul s-a arătat dispus să împrumute statul cu 7 miliarde de dolari, bani în schimbul unor reforme adevărate.
Preşedintele-dictator se bazează pe vecinul mai mare de la Răsărit, de la care speră să obţină banii prin care să salveze ţara şi persoana sa.
Money.ro scria în urmă cu mai bine de patru luni că ajutorul Rusiei nu este necondiţionat. Belarusul va trebui să vândă din activele de stat. Pentru început a promis Rusiei jumătatea pe care o mai deţine în compania de transport a gazelor Beltransgaz. Potrivit RIA Novosti, Kremlinul promite chiar că va furniza gaze mai ieftine pentru Belarus – contractul dintre cele două state expiră la sfârşitul acestui an. Însă generozitatea Rusiei este condiţionată de finalizarea tranzacţiei de vânzare a Beltransgaz.
2,5 miliarde de dolari ar putea intra în rezerva valutară din această tranzacţie, alături de tranşa de 440 milioane de dolari de la EurAsEc, care a tot fost amânată, bani de care Belarusul are nevoie cu disperare pentru a-şi susţine moneda.
Atât de disperată e situaţia că, potrivit agenţiei ruse de ştiri, Banca Naţională a Belarusului vinde echipamente de birou nefolosite, seturi de ceşti noi, o geantă de bagaje nouă, o servietă nouă, 10 seifuri folosite, un televizor , un video, un birou, un dulap, toate uzate, o stemă a ţării folosită şi, perla coroanei, o tapiţerie cu oraşul Minsk, cel mai scump obiect de vânzare – 6.500 dolari.
