Documentul reprezinta o noutate deosebita din punctul de vedere al reglementarilor existente, respectiv aceasta lege introduce procedura insolventei persoanei fizice. Cand ne referim la persoana fizica intelegem orice persoana fizica cu exceptia celor ce administreaza o intreprindere, adica orice persoana fizica neutra din punctul de vedere al afacerilor pe care le intreprinde, chiar daca aceasta in mod colateral poate efectua activitati independente sau profesii libere.
Legea nu are ca obiect insolventa persoanei fizice autorizate sau a celei ce desfasoara o activitate independenta ci persoana fizica obisnuita iar daca aceasta realizeaza venituri din activitati independente, de acestea se va tine cont la stabilirea surselor de rambursare a datoriilor.
Analizand actul normativ in ansamblul sau in scopul in care legea trebuie sa produca efecte, acesta instituie proceduri juridice avand ca scop redresarea situatiei financiare a debitorului persoana fizica de buna credinta, acoperirea intr-o cat mai mare masura a pasivului acestuia si “descarcarea de datoriile” avute de persoana fizica.
In esenta, o persoana fizica debitoare este considerata in stare de insolventa cand patrimoniul acesteia se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor scadente.
Insolventa debitorului persoana fizica se prezuma a fi existenta prin efectul legii daca dupa trecerea unui termen de 90 zile de la data scadentei unei obligatii acesta nu si-a achitat datoriile catre unul sau mai multi creditori.
