“De patru-cinci ani încoace, ritmul reformelor a încetinit, iar unele propuneri de schimbări în sectorul energetic pot fi chiar o întoarcere din drum a reformelor de până acum. Riscurile privesc în principal libera concurenţă pe piaţa de energie. În prezent, există două riscuri majore pentru concurenţa în domeniul energetic, care pot fi şi penalizate de Comisia Europeană, de exemplu posibila înfiinţare a două companii cu poziţie dominantă pe piaţă ce grupează entităţi reprezentând cea mai mare parte a sectorului energetic (electricitate / gaz / cărbune), în special dacă măsura se suprapune peste nefinalizarea reformelor de separare verticală a distribuţiei de furnizare”, arată raportul.
Dacă anul trecut se discuta despre crearea unei companii integrate de electricitate, măsură abandonată o dată cu schimbarea guvernului, acum guvernul are intenţia să restructureze întregul sector energetic (electricitate, gaz, cărbune) prin înfiinţarea a două companii de energie integrate, se precizează în document.
“În sine, restructurarea nu conduce automat la probleme de concurenţă, însă noua structură a sectorului ar putea creşte riscurile ca pe piaţa de energie să poată apărea abuzuri de poziţie dominantă, sau să se acorde ajutoare de stat nejustificate şi contracte preferenţiale în afara pieţei, din cauză că nu se ştie exact structura celor două companii, modul în care acestea vor funcţiona, nici dacă vor fi privatizate în viitor. De pildă, constituirea celor două companii se poate face prin fuziune sau prin crearea unui grup în care entităţile rămân separate”, se arată în raportul Consiliului Concurenţei (CC) şi al Societăţii Academice din România (SAR).
De asemenea, dacă aceste companii vor fi fuzionate fără a se separa clar din punct de vedere financiar-contabil entităţile componente, tranzacţiile dintre entităţi vor fi şi mai greu de urmărit. Există riscul ca în cea de-a doua companie pierderile Termoelectrica să fie acoperite de Hidroelectrica sau Romgaz prin subvenţii încrucişate, iar în prima structură Nuclearelectrica să susţină financiar CNH. Şansele ca acest lucru să se întâmple sunt cu atât mai mari cu cât România a negociat cu UE eliminarea totală a subvenţiilor pentru huilă până la 1 ianuarie 2011, lucru dificil de realizat, potrivit raportului.
În ultimele luni, sindicaliştii CNH au solicitat ştergerea penalităţilor şi majorărilor la datoriile CNH la buget şi prelungirea perioadei de acordare a subvenţiilor până în 2014-2018. Raportul precizează că, sub presiune socială, într-un holding este mai uşor de adoptat măsuri anti-competitive ad-hoc decât ar fi în cazul unor entităţi separate tranzacţionând pe piaţă. Toate aceste aspecte trebuie atent urmărite pentru a preîntâmpina probleme de necompetitivitate în aplicarea reformelor în sectorul energetic, potrivit CC.
“Nu este clar de ce s-a preferat o variantă cu doar două companii, deşi studiul iniţial pe care l-a făcut Ministerul Economiei cu consultanţi străini a luat în calcul ca fezabile şi variante cu mai multe entităţi. Riscul ca unul dintre actorii de pe piaţă să obţină o poziţie dominantă de care să abuzeze e cu atât mai mare cu cât sunt mai puţini astfel de actori. Întrucât studiul ministerului nu e public, nu putem şti nici motivele pentru care, de pildă, nu s-ar putea sparge producţia de electricitate în mai multe unităţi de producţie, care ar putea fi şi privatizate pentru obţinerea de fonduri de investiţii. Mai mult decât atât, experienţa arată că pe pieţele unde există un număr mai mare de producători, preţurile la energie sunt mai mici, în beneficiul consumatorilor”, se arată în raportul citat.
Potrivit CC, înainte de înfiinţarea celor două companii, concentrarea pe piaţa energiei electrice, deşi este la nivel puţin sub media UE, este totuşi peste nivelul la care UE aspiră. Există doar opt state membre cu concentrare medie, cum şi-ar dori Comisia Europeană; şase state cu nivel mare de concentrare (printre care şi România) şi 13 state cu concentrare foarte mare. Gruparea oricăror entităţi în societăţi mari cu mix de producţie creşte acest grad de concentrare, în contra tendinţei la nivel UE.
