de Pavel Lucescu
Ludovic Orban a primit mandat de la partidul lui, Forța Dreptei, să inițieze oficial discuții cu USR și PMP ”pentru constituirea unei alianțe de centru-dreapta în perspectiva alegerilor care vor avea loc în anul electoral 2024”, după cum zice un comunicat de presă transmis de partid.
Nu-i neapărat o noutate știrea asta, pentru că discuțiile dintre liderii celor trei partide au început demult, fără să fie secrete decât rezultatele lor, nu și faptul că au avut loc. Dar e prima dată când auzim cuvântul ”oficial” în legătură cu ele, iar asta ne spune că s-a intrat deja într-o altă etapă. Că cele trei partide chiar par hotărâte să ajungă la un rezultat.
Să vedem ce înseamnă și ce ar putea să însemne în viitor, adică în 2024 în cele patru rânduri de alegeri, o asemenea alianță. Ce transpare mai întâi e disparitatea extremă dintre cele trei partide. Conform ultimul sondaj făcut public, cel al INSCOP comandat de news.ro, realizat în a doua jumătate a lui septembrie, USR ar avea vreo 12 procente intenții de vot, în timp ce PMP ar avea circa 2%, iar PFD, partidul lui Orban, undeva pe la unu la sută. Practic, două din cele trei partide, electoral vorbind, nici nu contează. Sunt, cum spun sociologii, în marja de eroare, care e un fel de a spune că nici nu e sigur că există.
Dar politica nu e matematică. USR pare într-adevăr un uriaș pe lângă celelalte două partide, prin urmare o alianță cu ele nu i-ar aduce mai nimic, dar în realitate lucrurile ar putea să stea cu totul altfel. Nu e deloc sigur că USR nu are nimic de câștigat, la fel cum nu e exclus nici să aibă mai degrabă de pierdut dintr-o asemenea alianță. O alianță electorală nu e aproape niciodată o sumă aritmetică a celor care o compun. Totul depinde de context.
Hai să vedem cum stăm atunci cu contextul.
Ce pare să avantajeze o alianță a celor trei? Pe ce se bazează? După cum sugerează și comunicatul din care am citat la începutul textului, e vorba de credința celor trei partide că există mulți români nemulțumiți de coaliția guvernamentală PSD-PNL, din care o bună parte și-ar dori să voteze o alternativă solidă de ”centru-dreapta”. Există, și nu doar printre cei din cele trei partide, ci și în rândul ”experților”, impresia că PNL, ca partid declarat liberal, deci de centru-dreapta, ar fi trădat cauza prin alierea cu PSD, partid socialist, deci de stânga, și că, astfel, ar fi lăsat un gol care trebuie umplut de alții. Iar acești ”alții” ar fi chiar cele trei partide: USR, PMP și PFD. Ăsta e de fapt și argumentul lor forte cu care-și susțin ideea de viitoare alianță. Prin urmare, procentele lor individuale din acest moment sunt mai puțin relevante. Există cerere pentru o alianță care să recupereze terenul pierdut de PNL prin ”trădare” și, odată realizată această alianță, numărul celor care ar vota-o va fi mai mare decât suma aritmetică a procentelor celor trei.
Dar asta rămâne o simplă presupoziție. Pentru că, la fel de bine, contextul ar putea fi interpretat și în defavoarea unei asemenea alianțe de ”centru-dreapta”. Ideea că există un electorat consistent care așteaptă o alternativă viabilă la ”trădarea” PNL e greu de susținut. Cel puțin, nu una ”liberală”. E foarte posibil ca PNL să nu fi pierdut din electoratul zis liberal din cauza alierii cu PSD, ci mai degrabă din cauza atracției acestuia față de AUR.
Partidul lui Simion e singurul partid care a crescut în ultimii trei ani, iar această creștere cu siguranță are legătură directă și cu scăderea PNL. Dacă unii români ar fi văzut asocierea cu PSD drept o trădare de către PNL a liberalismului, a zonei ideologice de ”centru-dreapta”, s-ar fi văzut asta în creșterea măcar unuia dintre cele partide. Ceea ce, cum se poate vedea din sondaje, nu s-a întâmplat deloc. În schimb a crescut AUR, aproape dublându-și ponderea în ultimii trei ani. Iar asta ne spune că cei care s-au schimbat sunt mai degrabă românii, decât partidele, în cazul nostru PNL.
Poate că PNL a pierdut pentru că o bună parte dintre foștii lor votanți nu mai ”înghit” discursul și ideologia ”liberală”, că au trecut la AUR pentru că acum simt că AUR îi reprezintă. Poate că o bună parte dintre români s-au radicalizat și au devenit tot mai anti-sistem, adică anti orice partid care susține de principiu actuala ordine de stat, politică și constituțională și vor un partid care s-o schimbe din rădăcini, poate că nu alți ”liberali” sau altă alianță de ”centru-dreapta” așteaptă românii nemulțumiți de actuala guvernare, poate s-au săturat de genul ăsta de ”ofertă” și vor de fapt pe cineva care să-i măture pe toți.
Creșterea AUR, singura creștere din ultimii trei ani, e un argument solid în acest sens. Și, implicit, unul care contrazice presupoziția principală care stă la baza ideii alianței USR-PMP-PFD. Dacă-i așa, mandatul lui Orban de a începe oficial discuțiile cu liderii USR și PMP, are potențialul unei non-știri. Pentru că nu va conduce la nimic. Iar acest text să fi fost scris și el degeaba.