Ar fi valid un astfel de scenariu? Politicienii speră că nu. Ar fi însă posibil să se întâmple? Aceștia se tem că da.
În spatele acestei dispute se află o mulțime de economiști și academicieni care se întreabă dacă nu cumva problemele euro sunt atât de mari încât moneda să nu mai poată fi salvată, arată cnbc.com.
David Marsh, director al OMFIF, un forum al băncilor centrale, a asemănat moneda euro, adoptată pe piață acum 13 ani, cu un copil din ce în ce mai neglijat de părinții săi. “Nu prea văd ce ar putea să mai susțină euro, dar timpul va decide”, a spus acesta.
Fostul prim-ministru italian Silvio Berlusconi, care conduce în continuare principalul partid conservator al Italiei, a devenit și mai sceptic după ce a fost înlăturat de la putere în noiembrie, anul trecut, spunând pe pagina sa de Facebook că “renunțarea la euro nu e neapărat o blasfemie”.
De asemenea, un nou grup anti-euro din Italia, Mișcarea de Cinci Stele condusă de fostul comediant Beppe Grillo, a obținut 20% din voturi, punându-l în gardă pe prim-ministrul reformist Mario Monti.
Pe de altă parte, dacă Olanda va vota un guvern anti-euro la alegerile din septembrie? Sau dacă Angela Merkel, acum, înainte de alegeri, nu va putea cere electoratului ei să scormonească și mai adânc în buzunare pentru a susține financiar zonele periferice din sudul Europei?
Sunt tot mai multe întrebări și îndoieli care ies la suprafață.
E vorba doar de politică
Principala lecție din toată această criză este faptul că piețele subestimează angajamentele politice ale liderilor europeni, care vor să facă tot ce e nevoie pentru a păstra moneda unică. “Criza euro este extrem de simplu de rezolvat… pentru că nu ține de economie, ci de politică”, a declarat Jim O’Neill, director al Goldman Sachs.
“Dacă Merkel și colegii ei s-ar alia cu restul Europei și dacă s-ar comporta ca și cum ar fi o echipă adevărată, această criză s-ar putea rezolva într-un singur weekend”, a adăugat acesta.
Dispariția monedei unice ar arunca întreaga zonă euro într-o recesiune profundă și ar lăsa milioane de oameni fără slujbe, iar Germania s-ar putea confrunta cu o factură de sute de miliarde de euro.
Ar fi, de asemenea, sfârșitul unei perioade de șase decenii în care statele europene au fost mai unite ca niciodată, încercând să mențină pacea și prosperitatea într-un continent scăldat în sângele a două Războaie Mondiale.
Depășirea limitelor
Într-adevăr, liderii au depășit niște limite pe care chiar ei și le impuseseră de-a lungul ultimilor doi ani și jumătate, improvizând tot timpul politici menite să creeze un consens temporar între zona euro și piețe.
Principiul neacordării împrumuturilor a fost sacrificat pe altarul Greciei, Portugaliei, Irlandei și Ciprului, cel din urmă primind o finanțare chiar săptămâna trecută. Independenta Bancă Centrală Europeană a înghițit și ea în sec și a făcut un compromis dificil, asigurând supraviețuirea unei monede care este, în fapt, motivul pentru care această bancă există de fapt.
“Țările creditoare conduse de Germania sunt întotdeauna gata să facă tot ce e nevoie pentru a evita un cataclism. Dar asta nu e de ajuns pentru a rezolva problema crizei, așa că aceasta continuă să crească. Tensiunile de pe piețele financiare au crescut la noi cote”, a declarat finanțistul George Soros.
Toate privirile, ațintite asupra Germaniei
Întrebarea acum este ce metode politice vor fi folosite pentru a mai economisi un pic de timp, poate câțiva ani, până când va fi creată o altă structură organizațională mai puternică.
Germania nu vrea să acorde licență bancară către ESM și EFSF. “Asta ar consta într-o finanțare monetară”, a spus Jens Weidmann, director băncii centrale germane Bundesbank.
Weidmann crede că soarta BCE se apropie de final din cauză că guvernele nu au intervenit atunci când ar fi trebuit. Creditorii nordici dau vina pentru acest “eșec” pe guvernele din sud, pentru că nu și-au făcut ordine în propria curte.
Iar săptămâna aceasta urmează un alt summit european, cel de-al 20-lea din ultimii doi ani și jumătate, care nu trasează clar niște direcții. Se va discuta în continuare despre menținerea euro, iar liderii probabil că vor transfera responsabilitatea supravegherii băncilor centrale către BCE, ca prim pas către crearea unei uniuni fiscale și bancare.
“Deși un astfel de transfer nu ar aduce în sine o schimbare fundamentală în mediul financiar, acest pas concret ar putea reprezenta un semnal mai clar în privința angajamentelor politice ale guvernelor făcute pentru rezolvarea crizei euro”, a spus Huw Pill, economist la Golden Sachs.
