„Indivizii nu erau trataţi cu demnitate în Coreea de Nord, iar uneori (ei nu erau consideraţi) ca fiind oameni”, a declarat Ji Seong-Ho, care şi-a pierdut o mână şi un picior la vârsta de 14 ani, când a încercat să fure cărbune.
Persoanele cu handicap fizic sau mintal erau considerate drept „inutile” pentru societate, a adăugat el în faţa comisiei de anchetă a ONU, care pentru prima dată examinează încălcările drepturilor omului în timpul regimului comunist al lui Kim Il-sung.
Phenianul, negând aceste abuzuri, a declarat că nu recunoaşte comisia ONU şi a interzis unei astfel de delegaţii să intre pe teritoriul Coreei de Nord.
Foametea din perioada 1994-1998 s-a soldat cu peste un milion de morţi (din totalul unei populaţii de 20 de milioane de persoane).
„În oraşul nostru erau persoane cu handicap, dar spre sfârşitul foametei nimeni nu le-a mai văzut. Cu siguranţă au murit”, a adăugat un tânăr.
Copii mureau pe străzi. Poliţiştii îi strângeau pe minorii fără adăpost şi îi duceau la orfelinate, unde totuşi mureau, dar neobservaţi de public, afirmă Kim Hyuk, în vârstă de 32 de ani.
„Eu mâncam şopârle, şerpi, şobolani şi iarbă”, a mărturisit Kim, care a încercat în 2000 să treacă frontiera spre China, dar a fost prins şi trimis într-un lagăr pentru reeducare. Numai două persoane din 24 au supravieţuit din baraca în care locuia.
