Până-n acest moment, Ponta refuză să-şi asume eşecul, dând vina pe maşinaţiunile PDL în general şi pe Adriean Videanu în particular. Totuşi, premierul trebuie să explice cum de s-a reuşit ca în premieră absolută un combinat de o asemenea anvergură să fie vândut unei persoane fizice care nu dispune de forţa financiară necesară derulării unei afaceri de o mare complexitate.
“A fost o încercare a oamenilor de afaceri din PDL, în strânsă legătură cu Dan Diaconescu, în scopul acoperirii fraudelor de la Oltchim, care au dorit să blocheze privatizarea”, a declarat Victor Ponta. Însă prima explicaţie aşteptată de toată lumea este de ce statul nu a impus nicio condiţie particpantilor la licitaţie (bonitate, experienţă în domeniu, garanţii etc)? Ca fapt divers, garanţia de participare a fost minoră, de aproximativ 100.000 de euro, ceea ce a facilitatea înscrierii oricărui ofertant.
Interese electorale, nu economice
Uluitoarea telenovelă cu un deznodământ dezastruos, nu numai pentru Oltchim ci şi cu implicaţii majore asupra economiei naţionale, pe care în afară de Remus Vulpescu nimeni n-o înţelege, a dat naştere în mod firesc la o serie întreagă de teorii ale conspiraţiei.
De altfel, una dintre ele este cea promovată de Victor Ponta, care pune în cârca PDL-ului eşecul demersului vânzării pachetului majoritar de acţiuni de 54,8% din acţiuni aflat în proprietatea statului. Se înscrie în categoria teoriei conspiraţiei pentru că lipsesc dovezile concrete care să susţină acuzaţiile formulate.
O altă variantă este cea vehiculată în mass-media autohtonă, prin care se explică implicarea lui Dan Diaconescu ca o facând parte din campania electorală personală, sau o intermediere pentru un grup investiţional ocult. Cea de a doua variantă este puţin probabilă. Omul de afaceri Ovidiu Tender respinge categoric ideea că în spatele lui Dan diaconescu s-ar afla un mare investitor: „La o asemnea sumă şi la asemenea valori este exclus ca cineva să fie în spate. Cineva care ar fi dorit să intre într-o afacere de o asemenea dimensiune venea în faţă pentru că nu se pune problema de bani negri, care nu se pot justifica. Este exclus ca Dan Diaconescu să aibă pe cineva în spate. Dacă ar fi fost cineva, ar fi fost în faţă”, a spus Tender pentru “Redeşteptarea”.
În plus, Ovidiu Tender declară că nu este interesat de Oltchim nici dacă l-ar putea prelua gratis: “Este o afacere sortită eşecului. Cu 700 de milioane datorii în spate, nimeni nu va putea să facă nimic. Este o prostie modul în care s-a gândit şi s-a conceput această afacere”.
Este Ştefan Vuza adevăratul câştigător?
O altă teorie este elaborată de către Radu Soviani, jurnalist la The Money Channel, fiind acreditat un plan secret privind “privatizarea” Oltchim. Pentru că cine ar fi dorit să controleze combinatul nu ar fi licitat doar pentru pachetul de acțiuni al Oltchim, ci pentru ceea ce numeşte Soviani “creanța de aur”. Adică dreptul pe care îl are compania Electrica de a încasa circa 154 de milioane de euro de la Oltchim.
Pentru creanţa Electrica PCC a ofertat mai puţin de trei miliuoane de euro, iar Chimcomplex, 45 de milioane de euro. Astfel, Chimcomplex, controlată de omul de afaceri Ştefan Vuza, a obținut dreptul de a fi unicul ofertant pentru cumpărarea crenței Electrica, pentru care poate negocia în continuare conform metodei alese pentru privatizarea Oltchim.
Radu Soviani consideră creanţa Electrica mai valoroasă decât pachetul de acţiuni, pentru că aceasta este acoperită de garanţii reale (gaj, ipotecă, privilegiu) asupra activelor Oltchim. Astfel, în cazul lichidării soceităţii, cel care va avea această creanță va câștiga cert cei 154 de milioane de Euro fiind primul între egali în recuperarea banilor din activele de 1,87 miliarde de lei (415 milioane de Euro). redzultă că dacă Electrica acceptă 45 de milioane de euro în contul creanţei de 154 de milioane de euro, ceea ce înseamnă profit de 109 milioane de euro.
Privatizare neserioasă, balcanică, pur românească
Rămâne varianta prin care Dan Diaconescu nu urmăreşte decât atragerea de capital politic. Aici “Vocea Rusiei” a creionat exact reaţia pe care o va avea Dan Diaconescu, înainte de aflarea veştii că semnarea contractului de vânzare-cumpărare se amână sine die. “Acțiunea electorală ar presupune că în zilele următoare, de exemplu, după auditul care va fi realizat asupra combinatului, Dan Diaconescu va lansa ”bomba” că a fost înșelat de ”ciocoi”, că nu va plăti banii pentru că i s-a întins o capcană, că ”poporul a fost trădat” etc”, consideră analiştii ruşi. Primele declaraţii ale patronului OTV confirmă acest scenariu, neplata pachetului de acţiuni adjudecat la licitaţie cu 203 milioane de lei fiind aproape sigură.
Ceea ce este de demn de remarcat la postul de radio moscovit, finanţat de către guvernul rus, sunt criticile dure aduse puterii socialiste de la Bucureşti, menajată şi susţinută până-n prezent fără reţineri.
“Dimensiunea neserioasă, balcanică, și pur românească a scandalului privatizării Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea nu poate să ascundă câteva elemente grave și cu posibile consecințe teribile pentru economia și stabilitatea politică a României. În primul rând, apelul insistent la ”interesele poporului” făcut atât de câștigătorul licitației, Dan Diaconescu, dar și de primul ministru Victor Ponta, dezvăluie faptul că privatizarea combinatului prezintă un interes electoral și mai puțin economic pentru cei implicați”, comentează autorul articolului.
Adevăraţii perdanţi sunt cetăţenii români
Indiferent de viabilitatea teoriilor conspiraţiei, efectele sunt catastrofale pentru România, în afară de cele de imagine pentru deja mult prea şifonatul guvern Ponta. “În primul rînd investitorii serioşi, care observă cu mare atenție mișcările din economia românească și care manifestă un scepticism tot mai mare în a investi capital în România, vor concluziona că autoritățile românești nu sunt capabile nici măcar să respecte minimul de seriozitate și de procedură în procesul de privatizare”, se spune în articol. În plus, este din ce în ce mai probabilă reducerea ratingului de ţară, scăderea prețului altor obiective economice aflate pe lista de privatizare, renunțarea la investiții din partea unor investitori etc. Iar în al treilea rînd guvernul Ponta va fi nevoit să facă faţă acuzaţiilor dure pe care le vor formula FMI şi Comisia Europeană faţă de eşecul privatizării Oltchim.
Însă în afara tuturor scenariilor, concluzia la care ajunge “Vocea Rusiei” este de o duritate fără precedent faţă de acţiunile hazardate ale lui Victor Ponta şi ale USL: “interesele poporului român nu se regăsesc în acest scandal și oricare ar fi deznodământul, perdanții vor fi cetățenii români”. Iar partea cea mai proastă pentru USL este că în toată această afacere urât mirositoare, vina nu poate fi aruncată nici în cârca opoziției de dreapta și nici în cea a președintelui Băsescu.
