Era sărbătoare în oraş când venea filmul ăla bun. Şi bătaie pe bilete, de la prima oră pentru spectacolele de seară. Cinematografele copilăriei noastre sunt azi supermarketuri, restaurante sau clădiri abandonate. Statul român nu a ştiut să valorifice puţinele locuri în care oamenii uitau de greutăţi şi unde, pentru două ore, respirau viaţa “de dincolo”. România Film e în insolvenţă din 2018, iar puţinele cinematografe de stat încă deschise fac stop cadru şi îşi suspendă activitatea pentru că nu au bani să plătească facturile peste iarnă.











