Criza agricolă europeană se resimte diferit în statele membre, pe măsură ce fermierii protestează marți în fața Parlamentului European de la Strasbourg, arată o analiză AFP, transmite Agerpres.
Criza agricolă evidențiază disparități mari între producători și state membre
Prin deschiderea pieței europene în fața cărnii de vită, zahărului și cărnii de pasăre din America Latină, acordul cu blocul Mercosur reprezintă o preocupare majoră pentru Franța, care deține cele mai mari efective de bovine din Europa și este principalul producător de zahăr. Cu toate acestea, același acord atrage viticultorii francezi.
Irlandezii sunt și ei îngrijorați pentru sectorul lor de creștere a bovinelor.
În Italia, principalul sindicat agricol Coldiretti deplânge „lipsa de reciprocitate” în standardele de producție, avertizând că în primele nouă luni ale anului 2025 valoarea importurilor italiene din Mercosur a crescut deja cu 17%.
În Germania, fermierii au protestat mai ales în nord și est, unde agricultura la scară largă este mai expusă concurenței globale.
În Spania, sectoarele uleiului de măsline și vinului salută acordul cu Mercosur, în timp ce producătorii de măsline de masă se tem de concurența din Argentina.
Pentru experți, acest acord scoate în evidență o criză agricolă cu cauze multiple și impacturi inegale.
Exporturile agroalimentare ale UE au atins un nivel record de 235,4 miliarde de euro în 2024. Chiar dacă importurile au crescut din cauza creșterii prețurilor la cafea și cacao, balanța comercială a blocului comunitar rămâne excedentară (63,6 miliarde de euro, cu 8% mai puțin decât recordul istoric din 2023). AFP subliniază că singura țară cu un excedent mai mare este Brazilia.
În ultimii ani, Țările de Jos au ajuns să aibă un excedent comercial de 45 de miliarde de euro, grație prelucrării unor produse adesea importate, Polonia și-a cvadruplat producția de carne de pasăre în ultimii 25 de ani, iar Spania este competitivă pe segmentele vinuri, fructe și carne de porc.
În schimb, Franța, principalul producător agricol din Europa ca valoare, se teme că în 2025 a înregistrat primul său deficit al balanței comerciale cu alimente din ultimii 50 de ani.
Acest declin comercial a cristalizat furia fermierilor, subliniază Vincent Chatellier, economist la institutul INRAE: „Și Franța pierde, în special față de alte țări europene”, adaugă el.
„De 70 de ani, lumea se concentrează pe un număr mic de soiuri de animale și plante, cât mai interschimbabile posibil. Odată cu deschiderea frontierelor, toți fermierii au fost puși în concurență. Consecința este că pierdem constant fermieri și experimentăm o presiune asupra prețurilor”, subliniază Christophe Alliot, de la firma de consultanță Basic.
„Cei care reușesc sunt cei eficienți din punct de vedere al costurilor, cu economii de scară” legate de valoarea produsului, dar mai ales de dimensiunea fermei și de mecanizare, spune Alliot.
Conform datelor UE de la sfârșitul anului 2025, venitul mediu pe lucrător agricol a crescut cu 20% în 10 ani (fără inflație), dar disparitățile sunt semnificative.
Pierre-Marie Aubert, cercetător la Institutul pentru Dezvoltare Durabilă și Relații Internaționale (IDDRI), observă că țări precum Danemarca, Germania sau Spania „o duc foarte bine”, în timp ce șapte state sunt în declin sau stagnează, printre care Franța. „Primele au făcut alegeri foarte puternice în ceea ce privește creșterea în dimensiune și capitalul”, explică Aubert, menționând că capitalul investit în ferme de porci sau păsări de curte este în medie de 320.000 de euro în Franța și de peste 5 milioane de euro în Danemarca.
Toate țările trebuie să gestioneze disparitățile de venit, subliniază Chatellier, menționând că „tensiunea dintre agricultura familială și agricultura mai antreprenorială este un fenomen european”. Populația ocupată în agricultură îmbătrânește în toate țările industrializate.
Chatellier a făcut apel la examinarea tuturor „factorilor de competitivitate: mărimea, dar mai ales organizarea lanțurilor de aprovizionare, robuste din amonte în aval, apropierea de porturi, diferențierea produselor…” și necesitatea de a „ținti mai mult” produsele și clienții.
„Franța a redus deja numărul fermelor de vaci cu lapte; restructurarea a fost făcută. Nu vom fi niciodată ca California sau Brazilia”, adaugă Chatellier, evidențiind punctele forte: terenuri ieftine, expertiză tehnică bună, producție diversificată.
„Este o răscruce incomodă”, precizează Christophe Alliot, care se așteaptă la o dezbatere privind modelul alimentar și distribuția valorii.
