AcasăEuropaCriza gazelor. Acum, UE admite greșeala flagrantă din spatele scumpirilor 

Criza gazelor. Acum, UE admite greșeala flagrantă din spatele scumpirilor 

O greșeală flagrantă. Legătura existentă între prețul gazului şi deja infamul TTF (Title Transfer Facility) din Amsterdam se dovedește a fi cea mai mare catastrofă în sistemele de reglementare ale UE, scrie Il Fatto Quotidiano.

Lucru recunoscut, negru pe alb, de aceiași oficiali ai Comisiei care au redactat un document de 17 pagini în vederea inutilului consiliu extraordinar al miniștrilor energiei din 9 septembrie. Nu este vorba de un act oficial, deoarece documentul neoficial, așa cum sunt numite aceste acte ale Comisiei, reprezintă o analiză preliminară a opțiunilor puse pe masă pentru ca Uniunea să asigure statele membre “că luptă împotriva creşterii prețurilor la energie și că asigură aprovizionarea și durabilitatea”.

Concluziile tehnicienilor reprezinta un act de acuzare împotriva Uniunii Europene însăși.

Ca o confirmare suplimentară a erorii, comisarul UE pentru Energie, Kadri Simson, a anunțat în cadrul conferinței de presă intenția de a dezvolta “un indice complementar”, deoarece “parametrul actual al prețului gazelor, cunoscut sub numele de TTF, este legat de o piață relativ mică și bazată pe gazoducte, care nu reflectă realitatea actuală din UE”.

TTF din Amsterdam este o piață virtuală, care reprezintă în cel mai bun caz sistemul de aprovizionare din nord-estul continentului, creată pentru a gestiona sistemul de intrare în Olanda prin gazoductul administrat inițial de Gasunie Transport Services, controlat 100% de către Gasunie, care este brațul energetic al statului.

Până la criza pandemică nimănui (sau aproape nimănui) nu-i păsa de dimensiunea tot mai mare a Frankensteinului financiar creat la Amsterdam cu sprijinul ICE, (Intercontinental Exchange), un gigant al platformelor financiare fondat în anul 2000 de Jeffrey Sprecher cu sprijinul marilor bănci de investiţii. ICE este un grup cu o cifră de afaceri de 7,1 miliarde de dolari, care din 2013 controlează și NYSE, adică New York Stock Exchange. Fiind o bursă de valori, cu cât sunt mai multe tranzacții cu atât ICE câștigă mai mult.

Marii comercianți de mărfuri energetice, fondurile speculative și un grup restrâns de companii (inclusiv Gazprom) au adoptat tot mai mult TTF ca indice de referință

Până în 2021, schimburile pe TTF crescuseră cu 45%, iar grupul ICE a înregistrat o creștere de 10% a veniturilor din sectorul energetic, la 1,2 miliarde de dolari. Însă marii comercianți de mărfuri energetice, fondurile speculative și un grup restrâns de companii energetice (inclusiv Gazprom) au adoptat tot mai mult TTF ca indice de referință pentru determinarea prețului gazului la nivel continental, până la punctul de a lega livrările de tendința din trimestrul precedent al contractelor futures (așa cum s-a constatat abia în iulie 2022 de către ARERA, Autoritatea de Reglementare pentru Energie, Rețele și Mediu).

Acum, oficialii Comisiei admit că piața virtuală olandeză este mică (născută în cel mai bun caz pentru a fi regională), cu o volatilitate a prețurilor absolut înspăimântătoare și că a scăpat de sub control. Documentul neoficial întocmit de funcţionarii comisiei arată că valorile TTF sunt cu 30% mai mari decât media prețurilor înregistrate în punctele virtuale de tranzacționare a gazelor din fiecare țară (British NBP, French Peg sau Iberian PVB).

Odată ajunşi în acest punct, ce-i de făcut?

Tehnicienii propun ceea ce unii observatori (ca mine) susțin deja de un an încoace. Îngheţarea TTF, “to impose such a Freeze under an art 122 instrument”, (folosind articolul 122 din tratatele UE care conferă consiliului competența de a adopta măsuri de urgență în cazuri de gravitate excepțională în accesarea anumitor produse, în special în domeniul energiei). Documentul tehnic mai cere ca ESMA (autoritatea care ar trebui să controleze piețele financiare) să efectueze o analiză rapidă asupra condițiilor reale ale pieței olandeze care, datorită dimensiunii sale presupus reduse, nu este supusă supravegherii.

Pe acest front, grecii, care au depus un document în care cer un plafon la prețurile TTF, sunt mult mai expliciți și mai fermi: “Eșecurile pieței trebuie corectate”. Atena sugerează ca cel puţin prețurile contractelor futures să fie legate de indicele american Henry Hub net de costurile de lichefiere și transport în Europa (care în total, se ridică la aproximativ 45 MWh). Dintr-un tabel publicat în document reiese clar că prețurile medii de la începutul lunii septembrie sunt de 34 de dolari pe MWh și chiar luând în considerare 30 de dolari pentru transport ar înseamna stabilirea unui plafon la TTF de 130 de euro pe MWh.

Dincolo de rezultatul interminabilelor negocieri politice, acum este clar pentru toată lumea că sistemul care leagă aprovizionarea cu gaze de o bursă de valori în care sunt schimbate doar contracte financiare pune la pământ economia întregii Uniuni Europene.

Despre TTF din Amsterdam nu se știe aproape nimic. Singura informație este cea privind prețurile lunare de pe site-ul platformei ICE.

Cu toate acestea, după criza din 2009, posibilitățile unei intervenţii incisive a autorităților de reglementare sunt binecunoscute, iar țara de referință, Statele Unite, a pus în aplicare un sistem foarte strict care, evident, nu elimină riscurile de denaturare, dar fără îndoială evită fenomenele la care suntem supuşi în Europa de mai bine de un an.

Odată cu aprobarea Dodd-Frank (noua lege a sistemului financiar dorită de administrația Obama care a intrat în vigoare la 21 iulie 2010), contractele financiare de tipul futures tranzacționate la Amsterdam, sunt supuse unei serii de controale riguroase și unor limite precise: toate activităţile trebuie să fie transparente, au fost stabilite limite pentru pozițiile individuale ale fiecărui operator (în medie nu mai mult de 10% din volum), tranzacționarea poate fi suspendată atunci când volatilitatea este excesivă, la fel şi traderii.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat la TTF din Amsterdam, despre care nu se știe aproape nimic pentru că singura informație este cea privind prețurile lunare disponibile pe site-ul platformei ICE. Și, sincer, vorbind de sancțiuni, apare spontan o întrebare care merită un răspuns imediat: cunoaşte cineva de la Bruxelles comportamentul Gazprom, care este unul dintre operatorii pieței virtuale olandeze?

Suspiciunea că gigantul de stat rus ar putea afecta performanța unui indice de care se leagă principalele contracte de aprovizionare (favorizându-i indirect pe alții, cum ar fi cazul norvegienilor, care între timp au devenit primii furnizori de gaze din Europa) sunt foarte mari și merită deschiderea unei anchete.

Articol preluat cu sprijinul Rador

Ultimele Articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.