Cildro Drobeta-Turnu Severin, Montana Câmpeni, Juso Design Bucureşti au sistat producţia în primele şase luni ale anului. În luna iulie, a intrat în insolvenţă Stratus Mob, din Blaj. Anul trecut, s-a închis Mopaf Vrancea, din Focşani, pe terenurile fabricii urmând să se construiască un ansamblu rezidenţial şi un complex comercial.
“Piaţa este principalul factor care a eliminat o parte dintre cei care activau în domeniu. În comunism erau 53 de mari combinate, care făceau producţie la intern, dar mai ales pentru export. După Revoluţie, au apărut mai multe întreprinderi care au fost aruncate în apă. Cine a dat din mâini şi a înotat – bine, cine nu – nu!”, spune Ioan Mărginean, directorul Silvarom, o companie cu 400 de salariaţi, care a rezistat reinvestind permanent profitul. În opinia acestuia, principalele motive pentru care dispar fabricile de mobilă sunt următoarele: managementul, piaţa şi interesele legate de active, terenurile situate central, alte interese locale.
Dan Şucu, fondatorul Mobexpert, consideră că aceste falimente au la bază inclusiv o supradimensionare a industriei în raport cu cererea actuală. “Când au fost construite, cele mai multe dintre fabrici au fost gândite ca fabrici pentru export, cu piaţă la 5.000 km. Odată cu creşterile explozive ale preţurilor materiilor prime, cu apariţia diferenţelor de curs valutar de necontrolat, preţurile produselor au ajuns prea mari şi necompetitive. Piaţa de export s-a îngustat, fabricile nu s-au putut adapta, iar criza le-a dat lovitura de graţie. Companiile pe care le vedeţi că mor erau deja rănite. Șansele lor de supravieţuire se îngustau pe zi ce trecea”, precizeazã Şucu, adãugând că există capacitate excedentară inclusiv la Mobexpert, dar că, atât timp cât vor avea piaţă, ele vor funcţiona. Aurica Sereny, preşedintele APMR, consideră că această perioadă de criză are ca efect pozitiv reanalizarea costurilor din companii şi o orientare a firmelor către piaţă. Motivele care au condus la falimente în industrie ţin, în primul rând, de management, dar sunt şi factori locali, precum şi competiţia puternică, prin preţurile scăzute, dintre industriile de mobilă din China, Polonia şi Turcia. Totuşi, APMR a primit şi cereri pentru înscrierea în patronat a unor societăţi noi. “Am primit, în ultima perioadă, cereri pentru societăţi noi, cu 10-2o până la 50 de salariaţi. Chiar dacă cele mai mari au mers mai greu, apar altele.”
Numărul de salariaţi din industria de mobilă a scăzut permanent, începând din 2003, afectat inclusiv de migraţia externă, pe fondul salariilor din domeniu, printre cele mai mici din economie. Dacă în 2003 în industria mobilei lucrau 106.000 de salariaţi, în 2005, numărul acestora scăzuse la 98.000, iar în 2008 – la 78.000, cu 7,7% mai mic decât în anul anterior. La sfârşitul primului trimestru al anului, numărul salariaţilor din industria mobilei scăzuse la 63.000.
