Este o întrebare care îi preocupă în mod legitim pe majoritatea analiştilor, dată fiind alianţa strînsă a Rusiei cu preşedintele Bashar al-Assad. Însă mulţi dintre ei sunt de acord că sunt puţine şanse ca Rusia să poată acţiona în vreun fel, altfel decât a făcut-o până acum.
Cu toate că Rusia a respins acuzaţiile SUA privind utilizarea armelor chimice de către armata siriană, pe care le-a numit “aberaţii absolute” şi a avertizat că o intervenţie militară fără autorizaţia Naţiunilor Unite violează legislaţia internaţională, “opţiunile Rusiei pentru “pedepsirea” SUA par a fi limitate”, a declarat pentru postul TV ABC, fostul ambasador american de la Kiev, Steven Pifer.
Moscova este principalul aliat al Siriei, sprijinind-o atât militar, cât şi financiar. Pentru Rusia, Siria îi oferă ultima posibilitate de a-şi păstra influenţa în Orientul Mijlociu, precum şi prezenţa militară în Marea Mediterană. În afară de aceste argumente, de la dizovarea Uniunii Sovietice, Moscova s-a opus sistematic amestecului extern în politica internă a altor state.
Ceea ce vom vedea în continuare, vor fi eforturile Rusiei de a bloca orice rezoluţie a Consiliului de Securitate care să autorizeze utilizarea forţei armate sau chiar condamnarea regimului Assad, spun analştii politici. De asemenea, vor fi foarte vocali pentru a denunţa intervenţia SUA şi vor atenţiona asupra consecinţelor regionale.
În final, Rusia nu se poate opune unei intervenţii americane, iar răspunsul său va fi destul de tăcut pentru simplul motiv că nu se poate implica în conflict, să se izoleze şi mai mult, sau să înceteze colaborările în ariile sale de interes.
Pifer consideră că ar fi mai bine pentru preşedintele Vladimir Putin să-şi scadă tonul vocii critice, deoarece prea mult zgomot “ar scoate în evidenţă impotenţa Rusiei în împiedicarea căderiiregimului sirian”.
Rusia a sprijinit Guvernul Assad, dar la un nivel insuficient pentru a răsturna raportul de forţe, net în favoarea forţelor guvernamentale. Pe toată durata conflictului intern, care durează de mai bine de doi ani, Moscova a livrat “conform contractelor existente” armament “defensiv”, precum sisteme de apărare ariană şi terestre, însă a stopat transferul unor sisteme avansate de apărare aeriană de tipul bateriilor de rachete S-300, pe care Siria le contractase anterior. Chiar preşedintele Putin a declarat în luna iunie că dotarea armatei siriene cu rachete S-300 nu este de dorit pentru că “nu vrem să rasturnăm echilibrul de forţe din regiune”, a argumentat el oprirea acestui transfer.
Ar putea Siria în aceste condiţii să doboare rachetele americane? “Presupunerea mea este că Moscova se va limita mai degrabă la gesturi simbolice faţă de Assad – chiar şi Rusia fiind atentă să nu-şi îndepărteze şi mai mult lumea arabă”, a mai spus Pifer.
Relaţiile ruso-americane sunt deja foarte reci din cauza neîţelegerilor privind sistemele de apărare anti-rachetă, decizia Rusiei de a-i acorda azil politic lui Edward Snowden şi anularea de către Obama a întâlnirii cu Putin, dar aceasta nu înseamnă că se va ajunge la încetarea dialogului bilateral.
Ambele părţi vor continua discuţiile privind controlul armamentului şi a sistemelor de apărare anti-rachetă, în ciuda neînţelegerilor de până acum. Analiştii subliniază capacitatea Rusiei de a trata diferenţiat problemele care apar în cadrul relaţiilor bilaterale. Dacă ceva este în interesul lor vor ajunge la o înţelegere, indiferent de ceea ce petrece pe alte planuri. Dacă nu este posibil, nu-şi vor irosi timpul şi energia în cazul în care nu se poate ajunge la un acord.
În final, atât Rusia cât şi SUA ar putea să facă un gest simbolic când se vor întâlni săptămâna viitoare cu ocazia summitului G20 care se va ţine la Sankt Petersburg. Putin a propus ca marile puterile să discute situaţia din Siria cu acest prilej. Probabil că Putin şi cu Obama îşi vor reafirma dorinţa de a pune la punct a unei noi conferinţe de pace, Geneva II, pentru soluţionarea crizei siriene.
Nu este în interesul geopolitic al Rusiei să se implice efectiv în Siria. Moscova este deja îngrijorată de decizia NATO de a se retrage din Afganistan, aşa că are motive să acorde ajotor în continuare aici. De asemenea, Rusia nu are intenţia de a întări ajutorul acordat Iranului, alt aliat din regiune. Chiar după escaladarea crizei siriene, Moscova a anunţat că a anulat livrarea sistemelor anti-rachetă S-300 către Iran, după mai multe amânări pentru transferul acestora, iar unităţile în cauză au fost dezafectate.
Pe termen lung, cum SUA exclud invadarea terestră a Siriei, şi se vor limita cel mult la lovituri cu rachete de croazieră, opoziţia pe care o manifestă în prezent Putin îi va îmbunătăţi imaginea pe plan extern.
Însă tot acest conflict de interse geopolitice lasă fără răspuns o întrebare dureroasă: Cum şi când se va finaliza conflictul sirian, care a făcut deja zeci de mii de victime şi a provocad exodul a peste un milion de civili.
