Perioada nebună a creditării din 2007-2008 a lăsat urme adânci în sistemul bancar, care se confruntă acum cu o groază de neperformante ce nu se mai opresc din creştere şi cu un număr tot mai mic de clienţi. Puţinii clienţi care nu sunt încă îngropaţi în datorii şi care au curajul de a se angaja la credite ajung în foarte multe cazuri să simtă o umiliţă cruntă, intimitatea le este călcată în picioare, ei trebuind să demonstreze băncii că nu sunt infractori sau că albul e alb, şi negrul e negru.
Chiar cei care veghează la buna funcţionare a sistemului bancar se lovesc de obtuzitatea funcţionarilor din băncile comerciale. În urmă cu circa o lună, un membru al boardului BNR, având de rezolvat câteva chestiuni persoane în străinătate, a solicitat unei bănci să îi dea două carduri de debit (fără overdraft) pe două conturi, în lei şi euro, ale sale. Răspunsul a fost uluitor: „Vi-l putem da doar pe cel în lei, pentru că pe cel în euro nu ne dă voie BNR, întrucât se consideră credit în valută”. Nu a contat că acest lucru era solicitat de un om din conducerea din BNR şi nici că aceia erau de fapt banii săi.
Citeşte mai mult aici.