Viitorul aviației, așa cum îl visau acum 70 de ani inginerii de aeronave, nu prea seamănă cu ceea ce se întâmplă în prezent. Dar seamănă foarte tare cu viitorul aviației la care visează inginerii de astăzi. Prin 1938, de pildă, revista „Popular Mechanics“ din SUA a publicat un articol principal despre „Aripa zburătoare a viitorului“, un aparat uimitor la care fuselajul aproape că nu se distingea de V‑ul larg al aripilor. În luna mai a acestui an, NASA a prezentat ultimele concepte ale Boeing, General Electric, Northrop Grumman și MIT privind forma „înapoi pe pământ“ a avioanelor care vor apărea în următorii 20–30 de ani, alături de studii de caz pentru transportul supersonic realizate de Boeing și Lockheed Martin. Cum era de așteptat, una dintre propunerile MIT este o enormă aripă zburătoare (Hybrid Wing Body H‑Series), iar NASA se află de fapt în faza de teste de zbor cu un model similar, încă din 2006 (prototipul X-48B). La prima vedere, ambele par să vină direct din 1938.
Dar sintagma-cheie aici este „la prima vedere“. Principiile de bază pentru zbor și propulsie sunt imuabile, așa că anumite caracteristici de proiectare apar mereu. Cu adevărat noi sunt aproape toate celelalte lucruri care se vor regăsi la viitoarea generație – de fapt, la următoarele câteva generații – de avioane: compoziția corpului aparatelor de zbor, motoarele ce le vor propulsa, computerele care le vor ghida și, cel mai important, noile imperative economice, de mediu și politice ale secolului XXI.
Producătorii au de fapt puține alegeri – trebuie să fabrice aparate mai silențioase, mai sigure, mai ecologice, cu un consum mai mic decât până acum – numai de și‑ar da seama cum.
Cei aproape 1.400 de expozanți care își anunțaseră prezența la târgul aviatic de săptămâna trecută de la Farnborough, în Marea Britanie, și obișnuita vânzoleală cu echipamente militare, zborurile razante și prezentările extravagante ale companiilor aeriene de lux nu vor reuși să ascundă enormele provocări care pândesc la Orizont. Cerul este deja saturat de avioane și pasageri, dar se așteaptă ca traficul să se dubleze sau chiar să se tripleze până în 2050. Blocada năucitoare pe care a provocat‑o un singur vulcan islandez în primăvară a arătat în ce echilibru delicat a ajuns întregul sistem și cât este de vulnerabil. În același timp, costul combustibililor de avion s‑a cvadruplat de la mijlocul anilor ’90 încoace și dacă, așa cum prezic mulți, rezerva globală de petrol continuă să se împuțineze, prețurile ar putea ajunge direct în stratosferă. Citeşte mai departe în ediţia de săptămâna aceasta a MONEY EXPRESS
